Forum de spiritualitate

Ultimele subiecte
» Mai este cineva pe aici?
Dum Aug 11, 2013 8:58 am Scris de Tudorel666

» CRESTINI fara denominatiune
Sam Mar 09, 2013 7:18 pm Scris de crestinul

» Cine este in realitate Isus!
Dum Iul 08, 2012 2:11 pm Scris de Fairy

» NOSTALGII...poezii de Mihai LEONTE
Dum Iul 08, 2012 2:06 pm Scris de Fairy

» Ok
Mier Iun 16, 2010 11:37 am Scris de Tudorel666

» ARMONII MAJORE 2010...autor Mihai LEONTE
Mar Iun 15, 2010 3:42 am Scris de Mihai LEONTE

» vizitati
Lun Iun 14, 2010 9:59 am Scris de padawanu

» REVERII ADVERSE...poezii de Mihai LEONTE
Joi Iun 10, 2010 4:16 am Scris de Mihai LEONTE

» SCRIERI INOCENTE...de Mihai LEONTE
Vin Iun 04, 2010 4:05 pm Scris de Mihai LEONTE

» Cenzura istoriei!!!
Joi Iun 03, 2010 6:37 pm Scris de Ancuta

» Distihurile lui Bujor...autor Mihai LEONTE
Mar Mai 25, 2010 3:28 am Scris de Mihai LEONTE

» Despre crestinismul originar
Lun Mai 24, 2010 11:41 am Scris de Tudorel666

» Dorurile mele
Sam Mai 22, 2010 11:39 am Scris de Tudorel666

» VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE
Mier Mai 19, 2010 4:24 am Scris de Mihai LEONTE

» MIRAJELE ALBASTRE...poezii de Mihai LEONTE
Mier Mai 12, 2010 4:18 pm Scris de Mihai LEONTE

» APOGEUL METAFORIC...poezii de Mihai LEONTE
Dum Mai 09, 2010 7:04 am Scris de Mihai LEONTE

» RENASTEREA ZAMOLXIANISMULUI RELIGIA STRABUNILOR ROMANILOR
Mier Mar 24, 2010 12:01 pm Scris de HareKrishna

» Vishnuism-monoteismul hindus
Mier Mar 24, 2010 11:59 am Scris de HareKrishna

» Despre capitalismul salbatic
Mar Mar 02, 2010 2:54 pm Scris de wima2203

» Ce nu se spune despre Miscarea Legionara?
Mar Mar 02, 2010 2:39 pm Scris de wima2203

» E Omul urmasul lui Adam?
Dum Ian 31, 2010 9:46 pm Scris de Anticristul01

» Bine v-am gasit!
Dum Ian 31, 2010 8:13 pm Scris de Anticristul01

» POZE USERI
Joi Ian 28, 2010 3:37 pm Scris de IrinucaM

» Inaugurarea celei mai inalte cladiri din lume-DUBAI 2009
Mar Ian 12, 2010 9:06 pm Scris de Anticristul

» Arte martiale
Lun Ian 11, 2010 4:00 am Scris de IrinucaM

» Scrisoare adresata FEDERATIEI RUSE
Lun Ian 11, 2010 3:19 am Scris de IrinucaM

Cine este conectat?
In total sunt 2 utilizatori conectati: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 2 Vizitatori

Nici unul

[ Vizualizeaza toata lista ]


Recordul de utilizatori conectati a fost de 28, Joi Oct 02, 2014 3:20 am
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

30august 1940 -30 august 2008 -Martiri nedrept trecuti in uitare.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

GERULA

avatar
vrajitor
Articolul de mai jos , citit in Gardianul e unul din cele mai zguduitoare materiale citite in ultimele saptamani. Celor care , chiar daca pot ierta ,nu vor sa uite , le sugerezsa citeasca materialul.Eu unul , nu pot nici sa iert , nici sa uit.

„Sora mea, de 11 luni, a fost sfâșiată cu baioneta, în leagăn”. Mărturii ale supraviețuitorilor crimelor maghiare din Ip și Trăznea

Iertăm, dar nu uităm!Anul 1940 reprezintă pentru români una dintre cele mai negre file de istorie. În data de 30 august, pierdeam Ardealul prin odiosul Diktat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm și Cadrilaterul, bulgarilor. Dintre toate, cea mai tragica va rămâne cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor făptuite de armata hortystă, sprijinită de o bună parte a localnicilor maghiari. În doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de români. Cele mai lovite de soartă au fost localitățile Ip, cu 157 de martiri și Trăznea, cu 87. Singura vină a acestor oameni a fost că s-au născut români. Doi oameni care au supraviețuit măcelului, Gavril Bucovan și profesorul universitar Ioan Pușcaș, împărtășesc cititorilor ziarului Gardianul amintirile acelor zile de groază, când în preajma lor au fost secerați de armele horthyștilor frații, părinții și apropiații lor.

Masacrul petrecut în Ip, în curtea familiei Butcovan

Mărturiile lui Gavril Butcovan, din Ip, singurul supreviețuitor care mai trăiește, sunt cutremurătoare. Gavril Butcovan, astăzi în vârstă de 84 de ani, a povestit echipei Gardianul clipele de groază prin care a trebuit să treacă la doar 16 ani. „În zorii zilei de 14 septembrie 1940 am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă, ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric, și m-a cuprins o frică ce nu v-o pot descrie în cuvinte. În familie eram de toți 10 suflete. Părinții și 8 copiii. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, și i-am spus că sunt împușcați românii. Însă tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă. Mama o alăpta pe surioara Paulina, de 11 luni, iar parcă focurile de armă se întețeau cu fiecare minut ce trecea. Mama l-a rugat pe tata să se uite pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, iar acesta i-a spus că vede oameni ce se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari hortyști și consăteni maghiari, deveniți copărtași la masacru. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, deja soldații erau în curtea noastră. Unul dintre criminalii hortyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă 3 soldați, îndreptând puștile spre noi. S-au răstit și la noi, bineînțeles în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagăn, că ce ve întâmpla cu fetița, la care soldații i-au răspuns că o s-o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii hortyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al tatălui meu. Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe soră-mea Maria de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 anișori, care, disperată, striga <>, a fost secerată de gloanțele criminalilor, fără a mai putea auzi vreodată glasul mamei. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul ce-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, <> soldați unguri au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Referitor la mine, cred și astăzi, că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu fața la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membrii ai familiei. Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan de 12 ani și Floarea de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe surioara Paulina”, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi Gavril Butcovan.

Bătăi, schingiuri și îngropări de vii

Însă, mărturia acestuia continuă: „doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sârca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sârca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baioneta. Pruncul nu a apucat să vadă lumina zilei, dar nici mama copilul. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sârca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau moarte și soldații au văzut că acestea mai mișcau, totuși au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. Trebuie să rețineți că în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat. Trebuie să vă mărturisec adevărul până al capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii hortyști. Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest chiar viața lor în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a hortyștilor cel puțin 3 familii de români. Și cu siguranță dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic”, a încheiat cu glasul plin de durere Gavril Butcovan.

Masacrul de la Trăznea

În data de 9 septembrie 1940 trupele horthyste au intrat în comuna Treznea. Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. După ocuparea satului, soldații maghiari au dezlănțuit „asaltul”. Români și evrei au fost uciși cu focuri de mitraliere, străpunși cu baionetele, iar casele incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei. În presa vremii se relata despre cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare și împușcat lângã o capitã de fân, împreunã cu soția și cele douã fiice ale sale, după care au fost ciopărțiti cu baioneta. Un alt caz este cel al lui Vasile Mărgăruș. Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părți ale corpului și apoi împușcat în cap cu gloanțe model „dum-dum”. Deasemenea, preotul ortodox a căzut victimă. A ars in casa parohială, care a fost incendiată. În Trăznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați cu efectele militare pe ei. Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la Trăznea, unde au fost răstigniți pe ușa bisericii și împușcati.

Măcelul văzut cu ochii unui copil de 8 ani

Despre masacrul de la Trăznea ne relatează unul dintre supraviețuitorii a acelor timpuri, cel care a ajuns ulterior un medic și un om de știință recunoscut de o lume întreagă, prof. univ. dr. Ioan Pușcaș, care a trăit acele grozăvii, fiind un copil de doar 8 ani. „Familia mea a supraviețuit acelor masacre petrecute în 1940 în comuna Trăznea. Arma soldaților honvezi a fost îndreptat către mine de trei ori. Ungurii au tras atunci chiar și în biserică cu tunul. Înainte de 1940 ungurii și românii trăiau în pace în comună. Masacrul de la Trăznea se datorează în mare parte grofului Bay Ferencz, neam cu Horthy. El i-a îndemnat pe honvezi să ucidă românii, pentru a acapara cât mai mult pământ. Pe noi, de cele trei ori, ne-au salvat de la moarte câteva familii de maghiari. Când au întrat în casă, aveam la noi un consătean român care venise la tata cu calul pentru potcovit. El nu știa ungurește. L-au împușcat în fața noastră. Următorii eram noi. Tata, care vorbea perfect ungurește, a vrut să le demonstreze că suntem unguri, pentru a ne salva viețile. Nu au vrut să îl creadă. <> (n.r. - ești un valah împuțit!), strigau. Norocul nostru era că tata avuse la el cerificatul de naștere al unui prieten, care era maghiar, reformat. Când le-a arătat documentul, nu au căutat dacă era într-adevăr al lui. Și-au cerut scuze că era să împuște un ungur”, și-a amintit marele cercetător științific. „După aceea a venit un alt val de ucigași. <> ne-a spus tata, János fiind cel mai bun prieten de-a lui din copilărie. Pentru că ardea aproape tot satul, ca o minune, a apărut János, care venise după pompa și pentru a-l chema pe tata la stingerea focului. Când a văzut care este situația la noi, a început să strige la ei: <>. Așa am fost salvați pentru a doua oară, iar prietenul lui tata ne-a dus, culmea, chiar în pivnița grofului și ne-a ascuns acolo. Apoi l-a luat cu el pe tata, lăsându-ne pe noi la adăpost sigur. Însă am fost găsiți și acolo. O trupă de honvezi, împreună cu un frate de a unui ucenic de-a lui tata i-a adus și a confirmat că suntem români. Ne-au scos din pivniță. În spatele nostru, în șanț, erau o grămadă de morți și răniți. Unul dintre soldați mi-a pus pușca la piept. Mi-am văzut moartea cu ochii. Nu știu de unde am avut putere, dar am început să număr ungurește. Soldatul a rămas mirat, nu a apăsat pe tragaci, iar eu continuam să număr, apoi am început un să cânt un cântec unguresc, care mi-a venit în minte. Nu știu cât timp a terecut, arma lui era țintuită încă de pieptul meu, când au apărut două fete, unguroaice, fiicele familiei Gall. Când au văzut ce se întâmplă, s-au năpustit asupra honvezilor, strigând: <> Apoi, ne-au luat de braț și ne-au dus la o altă familie maghiară, Fazakas. În bucătăria lor am stat până ce a venit tata. Am avut noroc că acest eveniment tragic s-a petrecut ziua. Dacă avea loc noaptea, ca și la Ip, numărul morților sigur era mai mult mai mare, pentru că acele persoane care ne-au ajutat, nu aveau de unde să stie și să intervină...”, a conchis doctorul Pușcaș.

In memoriam

Asociația Refuguiaților Deportați și Expulzați din Ardealul de Nord (ARDEAN), cu sediul în Timișoara, a organizat un turneu în Ardeal, în perioada 29 - 31 august, pentru a aduce omagiu și a comemora amintirea martirilor împușcați în acele zile scrise cu sânge în istoria României. Deși aceea perioadă, când în fața lui au fost împușcați pe rând părinții și frații, i-a marcat întreaga viață, Butcovan Gavril a stat drept între cele 35 de persoane venite din Timișoara, mărturisind că nu împărtășește nici un resentiment și nu aduce acuze poporului maghiar și nici cetățenilor români de etnie maghiară, pentru evenimentele tragice petrecute la IP. „(...)Dumnezeu, care le vede pe toate, este în măsură să-i pedepsească pe făcătorii de rele. Eu în calitate de creștin sunt un om iertător, dar nu pot uita ce s-a petrecut în satul meu când mi-am pierdut aproape toată familia”, a rostit, Butcovan, plin de durere, la cimitirul eroilor din IP. „Cu gândul curat și cu inima deschisă doresc să înflorească în lume Pacea și Frăția pentru ca astfel de evenimente tragice să nu se mai repete, iar pentru martirii noștri dispăruți pentru totdeauna dar nu uitați să zicem <>”
Claudiu Sere

Vezi profilul utilizatorului

Zyraxes


demon
si vin specimene cum e Clej care vor sa-l scoata ingeras pe horty

Vezi profilul utilizatorului

3 Nu avem voie sa uitam , la data de Lun Sept 01, 2008 10:29 am

GERULA

avatar
vrajitor
Nu avem voie sa uitam , nu avem voie sa iertam.Ardealul de nord , nordul Bucovinei , Basarabia , eroiii neamului , multi fara morminte , multi fara cruce la capatii.
PS Clej e un individ jalnic, un dezradacinat.Nu ma intereseaza.

Vezi profilul utilizatorului

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum