Forum de spiritualitate

Ultimele subiecte
» Mai este cineva pe aici?
Dum Aug 11, 2013 8:58 am Scris de Tudorel666

» CRESTINI fara denominatiune
Sam Mar 09, 2013 7:18 pm Scris de crestinul

» Cine este in realitate Isus!
Dum Iul 08, 2012 2:11 pm Scris de Fairy

» NOSTALGII...poezii de Mihai LEONTE
Dum Iul 08, 2012 2:06 pm Scris de Fairy

» Ok
Mier Iun 16, 2010 11:37 am Scris de Tudorel666

» ARMONII MAJORE 2010...autor Mihai LEONTE
Mar Iun 15, 2010 3:42 am Scris de Mihai LEONTE

» vizitati
Lun Iun 14, 2010 9:59 am Scris de padawanu

» REVERII ADVERSE...poezii de Mihai LEONTE
Joi Iun 10, 2010 4:16 am Scris de Mihai LEONTE

» SCRIERI INOCENTE...de Mihai LEONTE
Vin Iun 04, 2010 4:05 pm Scris de Mihai LEONTE

» Cenzura istoriei!!!
Joi Iun 03, 2010 6:37 pm Scris de Ancuta

» Distihurile lui Bujor...autor Mihai LEONTE
Mar Mai 25, 2010 3:28 am Scris de Mihai LEONTE

» Despre crestinismul originar
Lun Mai 24, 2010 11:41 am Scris de Tudorel666

» Dorurile mele
Sam Mai 22, 2010 11:39 am Scris de Tudorel666

» VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE
Mier Mai 19, 2010 4:24 am Scris de Mihai LEONTE

» MIRAJELE ALBASTRE...poezii de Mihai LEONTE
Mier Mai 12, 2010 4:18 pm Scris de Mihai LEONTE

» APOGEUL METAFORIC...poezii de Mihai LEONTE
Dum Mai 09, 2010 7:04 am Scris de Mihai LEONTE

» RENASTEREA ZAMOLXIANISMULUI RELIGIA STRABUNILOR ROMANILOR
Mier Mar 24, 2010 12:01 pm Scris de HareKrishna

» Vishnuism-monoteismul hindus
Mier Mar 24, 2010 11:59 am Scris de HareKrishna

» Despre capitalismul salbatic
Mar Mar 02, 2010 2:54 pm Scris de wima2203

» Ce nu se spune despre Miscarea Legionara?
Mar Mar 02, 2010 2:39 pm Scris de wima2203

» E Omul urmasul lui Adam?
Dum Ian 31, 2010 9:46 pm Scris de Anticristul01

» Bine v-am gasit!
Dum Ian 31, 2010 8:13 pm Scris de Anticristul01

» POZE USERI
Joi Ian 28, 2010 3:37 pm Scris de IrinucaM

» Inaugurarea celei mai inalte cladiri din lume-DUBAI 2009
Mar Ian 12, 2010 9:06 pm Scris de Anticristul

» Arte martiale
Lun Ian 11, 2010 4:00 am Scris de IrinucaM

» Scrisoare adresata FEDERATIEI RUSE
Lun Ian 11, 2010 3:19 am Scris de IrinucaM

Cine este conectat?
In total este 1 utilizator conectat: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 1 Vizitator

Nici unul

[ Vizualizeaza toata lista ]


Recordul de utilizatori conectati a fost de 28, Joi Oct 02, 2014 3:20 am
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS

Mergi la pagina : 1, 2, 3 ... 8 ... 15  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 15]

1 DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 4:55 pm

pai in timpul zilei trebuie spusa rugaciunea lui Iisus , pe cat posibil ; si e bine sa reduci pe cat posibil activitatile si imprastierile mintii , pentru a putea ramane cat mai mult in rugaciune ... foarte mult ajuta la rugaciunea asta sa nu primesti gandurile de impatimire fata de tot ce tine de lumea asta ( deci a evita impatimirea fata de orice lucru sau persoana , adica a nu te gandi prea mult la acestea ; ci imediat dupa ce ai avut contact cu acestea din necesitate , sa revii la Doamne Iisuse , lasand orice problema in voia Domnului ) dar si gandurile de judecare a lucrurilor ce tin de aceasta lume ( pentru ca a te gandi la conflicte inseamna a le hrani si a le multiplica ; este mai bine ca in loc de a te gandi la conflictele existente sa le lasi in voia
Domnului si sa revii la Doamne Iisuse ) ... apoi a adormi din Doamne Iisuse inseamna ca atunci cand te culci sa spui aceasta rugaciune ... aceasta rugaciune este singura cale de biruire a gandurilor pacatoase atat de impatimire cat si de judecare ; totul este sa nu dai atentie la ganduri ci sa iti muti atentia la rugaciune , FARA a te contrazice cu gandurile , caci contrazicerea niciodata nu te va putea duce la eliberarea de
ganduri ci te va tulbura tot mai mult , dupa care se naste frica si deznadejdea ... calea de biruire a gandurilor este sa nu discuti nimic cu ele , adica sa nu le dai atentie , ci sa spui Doamne Iisuse cu pace ... de aceea , daca adormi cu Doamne Iisuse , mintea va ramane curata si in timpul somnului , si chiar daca inima nu este inca toata curata decat numai la suprafata , cand
vor veni oarecare ganduri pacatoase , harul din minte te va trezi , si spunand in continuare rugaciunea , vei scapa de ganduri ... o minte fara ganduri pacatoase , este plina de pace si bucurie , linistita , iar atentia mintii
nu este concentrata ci este odihnita ; deci mintea curata nu are concentrari , nu se incarca cu pacatele oamenilor , ci ramane odihnita fara a respinge realitatea ... si chiar daca in minte
apar foarte mici concentrari ale atentiei asupra a ceva, totusi acestea nu sunt decat niste ganduri foarte mici , foarte simple , linistite si luminoase ...
parintele proclu spunea ca rugaciunea lui Iisus este inconjurata de multe duhuri rele care toate pot duce la ratacire ... practic vrajmasul poate sa insele mintea prin absolut orice gand , si prin virtuti , chiar si prin trairi ale harului , care dupa ce au trecut nu trebuie retinute cu forta in suflet ( caci daca te gandesti prea mult la ele ajungi sa te tulburi ) ; esential este ca mintea sa ramana netulburata in rugaciune ...


cuvintele acestea arata care este intelepciunea duhovniceasca , dar secretul inca nu l-am spus pe fata ; sf parinti au spus : " sa ai putini prieteni , dar secretul sa nu-l spui la nimeni ! " ... cine citeste sa inteleaga ... caci acest secret se subantelege din cuvintele intelepciunii , ca si din cuvantul sf parinti pe care l-am scris mai sus ; ghici ciuperca ce-i ...

intunericul si respiratia sunt ganduri la care nu trebuie sa dam nici o atentie ...

daca un mic intuneric patrunde la suprafata sufletului , trebuie sa avem fericita intristare a pocaintei , umilinta aducatoare de bucurie ... dar mai bine este sa ne predam rugaciunii
dragostei - " Iisuse al meu " - pentru ca multora pocainta este aducatoare de pacate in suflet in loc sa il usureze ... insa rugaciunea dragostei ne scoate in afara acestei lumi ... sa ne bucuram duhovniceste si sa avem permanent in noi dragostea simtita fata de Domnul Iisus si
Maica Sa ... asa cum unei mame ii este dor de copilul sau pe care nu l-a mai vazut de mult , asa trebuie sa fie aprins si sufletul nostru de dorirea si dragostea Domnului ...

Vezi profilul utilizatorului

2 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:13 pm

Multi, citind cartea Sfantului Grigorie Sinaitul si neavand cercarea lucrarii mintii, gresesc in intelegerea cea dreapta a ei, socotind ca aceasta lucrare a fost proprie numai barbatilor sfinti
si fara de patima. De aceea, tinandu-se de obiceiul de acum, adica numai de citirea si cantarea psalmilor, a troparelor si a canoanelor, savarsesc numai rugaciunea cea din afara. ei nu inteleg ca acest fel de rugaciune cantata ne-au dat-o Parintii numai pana la o vreme, pentru neputinta si pruncia mintii noastre. Aceasta, pentru ca deprinzandu-ne prin citire si cantare, sa urcam la
treapta lucrarii celei cu mintea, nu sa petrecem pana la sfarsit in aceasta. Caci ce este mai copilaresc lucru decat aceasta? Pentru ca citind si cantand numai cu buzele rugaciunea cea din afara, ramanem la o parere bucuroasa de noi insine, socotind ca facem lucru mare si mangaindu-ne numai cu cat facem, iar prin aceasta hranim pe fariseul dinauntru. Dar Sfintii Parinti luandu-ne de la aceste neputinte ale prunciei noastre, ca pe niste prunci de la sanul celei ce ne hraneste cu lapte, ne arata treapta coborata a acestei lucrari, asemanand cantarea cu glas, cu graiul paganilor. Caci zice acest sfant: Cantarea noastra se cade a fi ingereasca, dupa cum ne este si vietuirea, iar nu trupeasca sau, sa zic, paganeasca. Caci cantarea cu glas si cu strigare a fost data pentru lenevirea si pentru nedestoinicia noastra, ca
sa ne ridice la rugaciunea adevarata. Iar roada cantarii din afara a aratat-o Sfantul Simeon Cuvantatorul de Dumnezeu in chipul rugaciunii insotite de a doua luare aminte. El zice:
· A doua luare aminte este aceasta: cand mintea se strange din cele cunoscute cu simturile si pazeste simturile de cele din afara, adunandu-se in gandurile ei, umbla in acestea in chip desert, uitand de cele din afara. caci uneori isi cerceteaza gandurile, alteori da atentie cererilor ce le rosteste catre Dumnezeu, si uneori trage spre sine gandurile robite de demoni, alteori, cuprinsa de vreo patima, incepe iarasi sa revina cu silire la sine. Si nu-i este cu putinta celui ce lupta noaptea, care aude glasurile dusmanilor si primeste ranile de la ei, dar nu poate vedea limpede cine sunt ei, de unde vin, cum lovesc si pentru ce, pentru ca intunericul
pricinuieste mintii aceasta neputinta. Cel ce se lupta astfel, nu va putea scapa sa fie zdrobit de cei de alt neam. Osteneala o suporta, dar de plata este pagubit. Ba e furat si de slava desarta, ca unul ce se socoteste ca e cu luare aminte; si e biruit si batjocorit de ea. Pe langa aceea mai si dispretuieste pe altii, ca pe unii ce nu sunt ca el si se da pe sine pastor oilor, asemanandu-se orbului care fagaduieste sa povatuiasca pe orbi. (Simeon Noul Teolog)
Cum putem pazi mintea? Urmand-o in simtirea celor din afara, sau adunand-o din ele, care o risipesc prin ele, cand cauta spre lucrurile supuse simturilor? Vazul privind cele frumoase, sau necuvenite, auzul auzind cele netede sau colturoase, mirosul mirosind cele bine sau rau mirositoare, gustand cele dulci sau amare, pipaitul pipaind cele moi sau tari, pornesc si alearga dupa ele ca dupa frunzele purtate de vant, iar mintea, amestecandu-se cu ele, cugeta la lucrarile lor. Este cu putinta a scapa astfel de gandurile cele de-a dreapta, sau de-a stanga? Nicidecum si niciodata. Deci daca simturile din afara nu pot opri mintea de la ganduri, trebuie ca mintea sa fuga din simturi in vremea rugaciunii, inauntru in inima, si sa stea acolo surda si muta la toate gandurile. Caci de se goleste cineva numai de vedere, de auzire si de vorbire, dobandeste oarecare liniste de patimi si de gandurile rele. Dar cu mult mai mult se va indulci de odihna de gandurile rele si va gusta bucuria cea duhovniceasca, care se pricinuieste prin rugaciunea mintii si prin luarea aminte, cand departa mintea si de la cele cinci simturi din afara si o va incuia in camara cea dinauntru si fireasca, sau in pustie. Caci precum sabia cea cu doua taisuri, oriincotro o vei intoarce, taie cu ascutisul ei cele ce se nimeresc in preajma ei, tot asa lucreaza si rugaciunea lui Iisus: uneori fiind intoarsa spre gandurile cele rele si spre patimi, alteori spre pacat, spre aducerea aminte si de moarte si de muncile cele vesnice. Iar de va voi cineva, fara aceasta rugaciune, numai cu rugaciunea cea cantata si cu simturile
cele din afara, sa surpe atacurile vrajmasilor si sa se impotriveasca oricarei patimi, sau gand viclean, acela va fi biruit degraba si de multe ori. Caci diavolul, aici il biruieste pe cel ce i se impotriveste, aici se supune, facandu-se ca e biruit de impotrivirea aceluia. Prin aceasta isi bate joc de el, facandu-l sa se socoteasca pastor oilor si invatator. Cunoscand aceasta, Sfantul Isihie zice:
· Nu poate mintea noastra sa biruiasca prin sine singura nalucirile diavolesti. Sa nu deznadajduiasca niciodata ca va putea face aceasta, caci vrajmasii sunt foarte vicleni si se prefac a se supune. Si asa te impiedica cu slava cea desarta, dar nu suporta nici un ceas sa se impotriveasca chemarii lui Iisus Hristos. (Isihie Sinaitul)
· Vezi sa nu te asemenea lui Israil celui de demult, ca sa fie dat vrajmasilor celor ganditi cu mintea. Ca acela fiind izbavit de egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit siesi, ca ajutor, idol de lut. Iar prin idol de lut sa intelegi mintea noastra cea neputincioasa, care cand cheama pe Iisus Hristos impotriva duhurilor viclene, usor le izgoneste si cu stiinta maiastra biruieste atacurile nevazute ale vrajmasului. Dar cand se bizuieste pe sine insasi, fara socoteala, se sfarma ca lastunul ce se rostogoleste. (Isihie Sinaitul)
Ajunge aceasta pentru a cunoaste puterea si masura lucrarii mintii si a lucrarii celei din afara, adica a rugaciunii si a cantarii din afara. Dar sa nu socotesti cititorule, ca luandu-ne pe noi Sfintii Parinti de la multa cantare din afara si poruncindu-ne sa ne deprindem cu lucrarea mintii, nesocotesc psalmii si canoanele (troparele). Sa nu fie aceasta, caci acestea sunt date de la Duhul Sfant Sfintei Biserici, intru care se savarseste toata lucrarea de sfintire prin hirotonie si toata taina iconomiei lui Dumnezeu Cuvantul pana la a doua venire a Lui, in care se cuprinde si invierea noastra. Si nu este ceva omenesc in randuiala bisericeasca, ci toate sunt
ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos de la vrednicia noastra si nici o imputinare pentru pacatele noastre.

Dar cuvantul nostru nu se ocupa cu randuielile Bisericii, ci cu pravila si vietuirea cea deosebita a fiecarui calugar, care prin silinta si prin dreptatea inimii s-a deprins a dobandi
harul Sfantului Duh, si nu prin simplele cuvinte ale Psalmilor (fara luare aminte), cantate numai cu buzele si cu limba. Caci zice Apostolul: Voiesc a zice cinci cuvinte cu mintea mea, decat zeci de mii cu limba. Deci se cade, mai intai, a ne curata mintea si inima cu cinci cuvinte de acest fel, zicand intru adancul inimii: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, si asa a ne urca la
cantarea intelegatoare. Deoarece tot cel incepator si inca patimas poate savarsi cu intelegere aceasta rugaciune intru pazirea inimii. Iar cantarea nicidecum nu o poate, pana ce nu va curata, mai intai, mintea cu aceasta rugaciune. Pentru aceasta Sfantul Grigorie Sinaitul, cercand cu de-amanuntul si cercetand vietile, scrierile si experienta duhovniceasca a tuturor Sfintilor mai
mult decat toti, prin Duhul Sfant ce locuia el, cere sa se puna toata silinta pentru rugaciune. iar Sfantul Simeon, Arhiepiscopul Salonicului, avand acelasi Duh si dar, porunceste arhiereilor,
preotilor, calugarilor si tuturor mirenilor si-i sfatuieste sa zica si sa uneasca cu rasuflarea in toata vremea si in tot ceasul aceasta sfintita rugaciune. El zice impreuna cu Apostolul: Nu este alta arma mai tare nici in cer, nici pe pamant ca numele lui Iisus Hristos.
Sa stii si aceasta, cel ce ravnesti aceasta sfintita lucrare a mintii, ca nu numai in pustie, sau in singuratatea sihastreasca au fost invatatori si cei mai multi savarsitori ai acestei sfintite lucrari. Ci mai mult in marile lavrele, care se aflau in mijlocul oraselor. E de mirare cum sfintitul patriarh Fotie, fiind ridicat la patriarhie din dregatoria boiereasca si nefiind calugar, s-a deprins cu aceasta treapta a lucrarii mintii. Þi atata a sporit incat fata lui
stralucea ca a lui Moise, din darul Sfantului Duh ce se afla in el, zice Simeon Tesaloniceanul. El marturiseste ca acela a alcatuit si o carte despre aceasta lucrare a mintii, cu toata
intelepciunea filosofica. Mai zice ca si Sfintii patriarhi ai Constantinopolului Ioan Gura de Aur si Ignatie si Calist au scris carti despre aceasta lucrare. Oare nu-ti ajung acestea, o, iubitorule de Hristos cititor, ca lepadand toata indoiala, sa incepi sa deprinzi cu luare aminte a mintii? De vei zice. Nu sunt in viata singuratica, ce folos vei avea? Doar Sfantul patriarh Calist s-a deprins cu lucrarea mintii in Lavra cea mare a Athosului, slujind la bucatarie. Iar de te indoiesti pe motiv ca nu esti in pustie adanca, a doua pilda a atentiei inimii iti este Sfantul episcop Fotie. Si iarasi, de te vei lenevi in trezvia inimii pe motiv de ascultare, spunand ca ai de implinit oaresce lucrari, te vei face de ras, caci nici pustia, nici viata
singuratica nu duce atata spre sporire aceasta lucrare, ca ascultarea cu intelegerea, zice Sfantul Grigorie Sinaitul.

De te temi din partea din dreapta (de pacatul prisosirii virtutii), pe motiv ca nu ai invatator, in privinta aceasta insusi Domnul iti porunceste sa inveti din Scriptura, zicand: Cercetati Scripturile si intr-insele veti avea viata vesnica. Iar de te tragi la stanga, tulburandu-te ca nu ai loc de tacere, si intru aceasta te intareste Sfantul Petru Damaschin zicand:
· Acesta este inceputul mantuirii omului, sa-si lase voia si intelegerea sa si sa-si faca proprie voia si intelegerea lui Dumnezeu. Atunci nu se va afla in toata zidirea lucru, inceput sau loc care sa-l poata impiedica. (Petru Damaschin)

Vezi profilul utilizatorului

3 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:13 pm

De te impiedici si mai mult, afland pricini spre aceasta in multe cuvinte ale Sfantului Grigorie Sinaitul, care zice multe despre inselaciunea ce se iveste in aceasta lucrare, insusi acest Sfant te indrepteaza zicand:
· Nu se cade sa ne temem sau sa ne indoim a chema pe Dumnezeu, caci chiar daca s-au abatut vreunii, fiind vatamati la minte, intelege ca au patimit aceasta pricina ca au voit sa lucreze dupa voia lor si din inaltarea cugetului. Caci cel ce cauta pe Dumnezeu cu supunere, cu intrebare si cu smerita cugetare, nicicand n se va vatama, din harul lui Hristos, care voieste ca tot omul sa se mantuiasca. Cel ce vietuieste drept si fara prihana, ferindu-se de placerea sa si de inaltarea mintii, de s-ar ridica toate taberele dracesti asupra lui si mii de ispite, va ramane nevatamat, au zis Parintii, dar cel ce umbla dupa randuiala proprie si dupa parerea sa, lesne cade in inselaciune. Iar de se poticneste careva de piatra scrierii (descrierii inselaciunilor), spre oprirea lucrarii mintii, acesta sa stie ca intoarce cele de sus in jos si cele de jos in sus. Acestea nu spre oprirea lucrarii au fost lasate, ci ca sa ne fereasca de inselaciune. Sfintii Parinti ne arata pricinile prin care ne vine inselaciunea, de aceea Sfantul Grigorie Sinaitul porunceste sa nu se teama, nici sa se indoiasca cei ce se deprind cu rugaciunea. El ne infatiseaza doua pricini ale inselaciunii: lucrarea dupa randuiala proprie si inaltarea cugetarii. (Grigorie Sinaitul)

Voind Sfintii Parinti sa ramanem nevinovati de acestea, ne poruncesc sa cercetam sfintele scrieri ca sa ne indreptam prin ele. Zice in aceasta privinta Sfantul Petru Damaschin:
· Sa aiba impreuna vietuitor un frate bun sfatuitor, iar de se poate afla staret bun cu cuvantul si cu lucrul, dupa chipul Sfintilor Parinti, cunoscand bine scrierile Parintilor, apoi in chip
deosebit se cade a primi in tacere sfatuirea duhovniceasca din invataturile si indrumarile Sfintilor Parinti si a cauta in ele raspuns pentru tot lucrul si fapta cea buna. (Petru Damaschin)

Deci se cade ca si noi, citind scrierile, sa pazim aceasta masura si aceasta randuiala si sa nu ocolim invatatura si indrumarea acestora, cum fac aceia care, avand cercarea lucrarii mintii si socotindu-se a judeca drept, se infatiseaza sau, mai bine zis, se dau pe ei insisi ca stiind ce fac, chiar cand se departeaza cu trei motive de deprinderea acestei sfintite lucrari.
Cel dintai e ca lasa aceasta lucrare numai sfintilor barbati fara patima, socotind ca numai acestora li se potriveste ea, nu si celor patimasi. Cel de-al doilea e imputinarea aproape totala
a invatatorilor in acest fel de vietuire, sau cale. Iar cel de-al treilea e inselaciunea care se iveste chiar in aceasta lucrare. Motivul cel dintai al acestora este nefolositor si nedrept caci
inca treapta cea dintai a calugarilor incepatori este datoare sa imputineze patimile prin trezvia mintii si paza inimii, care este rugaciunea mintii ce se cuvine celor faptuitori. Cel de-al doilea este lipsit de judecata si de indreptatire, caci precum s-a spus mai sus, in locul invatatorului avem scrierile ca invatator, cand nu se afla invatator. Iar cel de-al treilea este cel prin care cineva se face pe sine insusi piedica siesi, caci citind anume cu gand de a se insela, se impiedica el insusi in scrieri intelegandu-le stramb. Pentru ca, in loc de a primi scrierile spre pazirea sa si spre cunoasterea inselaciunii, le afla si le primeste ca pricina a fugii de lucrare a mintii. E ca si cum cineva dintre mai marii ostasilor, fiind instiintat ca dusmanul lui ii pandeste calea vrand sa-l biruiasca cu inselaciune, asteptandu-l pe ascuns, neputand face cu el razboi la aratare, el ca un nepriceput, in loc de a descoperi acestea si de a da pe fata pandirea acestuia ca sa-l biruiasca, se infricoseaza si fuge facandu-se de ocara intre oameni, dar mai vartos inaintea imparatului sau si a sfetnicilor lui.
De te temi de acest fel de lucrare si deprindere numai din firea si prostia inimii tale, cu mult mai vartos ma tem si eu pentru tine. Caci nu trebuie sa te feresti sa mergi in padure din pricina unor basme prostesti, sau din teama de lup, pentru ca numai de Dumnezeu trebuie sa te temi, nu sa fugi de frica, sau sa te lepezi de El. Cu adevarat aceasta lucrare cere frica si cutremur, zdrobirea inimii si smerenie si multa cercetare a sfintelor scrieri, dar nu fuga si lepadare, nici indrazneala, nici lucrare dupa placerea proprie. Caci zice Petru Damaschin:
· Cel indraznet si nebagator de seama, vrand mai mult decat este vrednic si decat e in stare, alearga cu trufie spre ceea ce voieste vrand sa ajunga inainte de vremeę De-si inchipuie cineva ca va ajunge usor la cele inalte, si-a agonisit poftire diavoleasca, iar nu adevarul, caci pe acesta lesne il vaneaza diavolul cu cursele sale, ca pe o sluga a lui. (Petru Damaschin) Si de ce sa ravnim sporirea neincetata a mintii in rugaciunea de care de abia se invredniceste unul din zece mii, cum zice Sfantul Isaac? Destul ne este noua pacatosilor si neputinciosilor, sa cunoastem macar umbra linistii mintii, care este rugaciunea cea lucratoare a mintii, cu care izgonesc din inima adaugirile vrajmasului si gandurile cele rele si care este a calugarilor ncepatori si a color patimasi si prin care se inalta cineva la rugaciunea contemplativa si duhovniceasca de va voi Dumnezeu. Si nu trebuie sa slabim din pricina aceasta, caci nu se invrednicesc multi de rugaciunea vazatoare, dar aceasta nu pentru ca e nedreptate la Dumnezeu, ci trebuie numai sa nu ne lenevim sa mergem pe calea care duce spre aceasta sfintita rugaciune, adica sa nu ne lenevim a ne impotrivi, prin lucrarea rugaciunii mintii, amagirilor si patimilor gandurilor rele. Inaintand deci, pe calea aceasta a sfintilor, ne vom invrednici partii lor, chiar de nu vom dobandi aici desavarsirea, zice Sfantul Isaac si alti multi sfinti.
Dar si acest lucru este vrednic de mirare si infricosator: cum cineva, cunoscand scrierile, nu face experienta lor? Iar altii necunoscandu-le, nici intreband, indraznesc sa se apropie cu intelegerea de luarea aminte a mintii? Ba mai spun ca luarea aminte si rugaciunea trebuie sa
lucreze in partea poftitoare si zic ca aceasta parte se afla in mijlocul pantecului si nu al inimii. Aceasta este cea dintai si mai voita dintre inselaciuni, caci nu numai ca rugaciunea si luarea aminte nu trebuie sa fie facute in aceasta parte, ci nici caldura care vine de la partea poftitoare la inima nu trebuie nicidecum a o primi. Iar cand se vorbeste de mijlocul pantecelui, intelege inima, dupa cum zice Sfantul Teofilact. Iar inima nu are locul ei nici in buric, nici in mijlocul pantecelui, ci in partea stanga a pieptului.
Vasile de la Poiana Marului insista ca mintea sa caute deasupra inimii ca un imparat, nu in partea dreapta a ei spre piept, nici in josul ei, ca sa nu trezeasca nici fierbinteala maniei in
piept, nici fierbinteala poftei din josul inimii. Dar noutatea la Vasile consta in faptul ca el cere ca mintea sa nu caute nici in mijlocul inimii, ci deasupra ei, pentru ca inima este sediul ratiunii si astfel, daca mintea ar cauta spre acel mijloc, mintea sau ratiunea ar ramane in ea insasi, intr-o pura rationalitate. Mintea trebuie sa caute sa ajunga deasupra sa si sa se stapaneasca pe ea insasi ca un imparat. Omul trebuie sa caute sa ajunga chiar si deasupra sa, adica sa se ridice mai presus de sine spre Dumnezeu, spre adevarul personal infinit, sa intre in relatie cu El, depasindu-se pe sine, asa cum i-o cere de altfel si firea. Dar pentru aceasta trebuie sa ramana aproape de insusi centrul ei, de inima, caci numai prin ea poate urca mai presus de ea. Ideea ca inima e centrul cugetarii se justifica cu faptul ca ea e centrul vital al organismului, deci si al cugetarii care dirijeaza omul intreg. In inima si totusi, prin inima, deasupra inimii sale, acolo trebuie sa fie omul.

Vezi profilul utilizatorului

4 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:15 pm

Astfel sunt asezate cele trei parti ale sufletului: partea rationala in piept, partea maniei sau a ravnei in inima, iar partea poftitoare in buric. La aceasta are si diavolul lesne intrare, dupa cum zice Iov: O umple de bale si o infierbanta, ca lipitorile si broastele in balta cea noroioasa, hranindu-se si indulcindu-se cu saratura poftei.

Vezi profilul utilizatorului

5 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:21 pm

Partea poftitoare se arata in moliciunea trupului, in extrema lui pasivitate. Daca e condusa de cugetare si de tarie, devine un sentiment care se alipeste cu dragoste de cele cu adevarat tari
si inalte, de Dumnezeu, sau cauta spre El. Altfel o ia razna, sau e facuta roaba celui rau, a celor tari in mod aparent si trecator.

De aceea, Sfantul Grigorie Sinaitul zice:
· Este mare nevoie de a se ajunge la adevarul vadit si a fi curat de cele potrivnice darului, ca
mai ales in incepatori s-a deprins diavolul sa dea inselaciunii lui chipul adevarului, dand
viclesugurilor lui infatisari duhovnicesti, adica le inlocuieste pe unele cu altele. Aceasta
inlocuire o face si in mijlocul pantecelui, aducand in locul caldurii firesti, arderea sa,, iar in locul veseliei firesti, bucurie dobitoceasca.
Dar socotesc firesc ca lucratorul sa stie si aceasta: arderea sau caldura care iese de la mijloc
(de la mijlocul pantecelui) la inima, uneori iese singura de la sine in chip firesc, fara ganduri
de desfranare.

Zice Sfantul Calist Patriarhul:
· Aceasta nu este inselaciune, ci vadirea firii, iar de socoteste cineva ca si ea este din dar,
si nu din fire, aceasta este cu adevarat inselaciune. Dar nu trebuie sa se ingrijeasca de asta cel ce se nevoieste, ci sa le respinga. (Calist Patriarhul)
Alteori diavolul insusi amesteca arderea sa cu pofta noastra si prin aceasta trage inima la
ganduri de desfranare, iar aceasta este negresit inselaciune. Iar de se incalzeste tot trupul,
dar mintea este curata si lipsita de patima, incat patrunde in adancul inimii, incepand si
savarsind rugaciunea in inima, sa se stie ca aceasta este cu adevarat din har, iar nu din
inselaciune. Dar se intampla unora dintre nevoitori nu putina impiedicare si neputinta trupeasca
in aceasta sfintita lucrare, caci neputand tine cu masura si cu hotarare ostenelile si posturile
cele mai presus de fire ce le implineau sfintii, li se pare ca nu le este lor cu putinta a incepe
fara acestea, lucrarea mintii. Ferindu-i de aceasta pagubire, prin masura ce le-o randuieste,
Marele Vasile invata astfel: Infranarea se randuieste potrivit puterii trupesti a fiecaruia. Cu adevarat si de aceasta mi se pare ca se cuvine sa se tina seama, ca nu cumva, zdrobind cu infranarea cea fara masura puterea trupeasca, sa facem trupul sleit si neputincios spre lucrarea duhovniceasca. Caci pe aceasta trebuie sa o avem lucratoare si nicidecum sa o slabim cu lipsa de masura, pentru ca daca ar fi fost bine sa slabim cu trupurile si sa zacem abia vii, negresit asa
ne-ar fi facut Domnul de la inceput. Dar de vreme ce ne-a facut asa cum suntem, gresesc cei ce nu
pazesc precum este ceea ce a fost facut.

Postitorul sa pazeasca, deci, numai binecredinciosia, ca sa nu se incuibeze rautatea in suflet din pricina lenevirii; ca sa nu slabeasca trezvia mintii si ridicarea cugetarii cu dinadinsul spre Dumnezeu; ca sa nu se intunece sfintirea cea duhovniceasca si luminarea care se iveste din
ea in suflet. Caci de vor creste bunatatile amintite, nu vor avea patimile vreme a se scula
asupra trupului, pentru ca sufletul indeletnicindu-se cu cele de sus, nu da trupului vreme spre
trezirea patimilor. De aceea, odata ce se produce aceasta stare in suflet, nu se mai deosebeste intru nimic cel ce mananca anumite bucate de cel ce nu le mananca. Ba unul ca acesta a tinut nu numai postul, ci si infranarea cea de totdeauna si are lauda pentru grija si luarea aminte cea
aleasa, aratata trupului, caci viata cea cu masura nu infierbanta poftele. Aceasta o spune
Sfantul Isaac Sirul: Trupul cel neputincios de-l vei sili peste masura, aduce sufletului
tulburare peste tulburare, iar Sfantul Ioan Scararul zice: Vazut-am dusmanul numit pantece odihnit si dand trezvie sufletului, si Vazutu-l-am pe acesta topit de post si totusi plin de
pacat, ca sa nu ne nadajduim in noi, ci spre Dumnezeu cel viu. Cu aceasta se potriveste si
intamplarea pe care o povesteste Preacuviosul Nicon:
· In acele vremuri se afla un batran singur in pustie, care nu vazuse oameni de treizeci de ani
si nu mancase nici paine, ci numai radacini; dar a spus ca in toti anii aceia a fost foarte mult
luptat de dracul desfranarii. Si au socotit Parintii ca nici trufia, nici hrana n-a fost pricina razboiului aceluia, ci faptul ca batranul nu era deprins cu trezvia mintii si cu lupta impotriva amagirilor vrajmasilor.

Pentru aceea zice si Sfantul Maxim: Da trupului cele dupa putere si intoarce toata nevointa ta
spre lucrarea mintii. Si iarasi, Sfantul Diadoh zice: Postul are lauda in sine, dar nu la
Dumnezeu. Caci este lucrator si oranduieste bine pe cei ce-l voiesc cu intreaga fiinta. Deci nu se cade nevoitorilor binecredinciosi a se trufi pentru el, ci sa vada tinta cugetarii noastre in
credinta in Dumnezeu. Caci mesterii nici unui mestesug nu se lauda vreodata cu uneltele lor, ca si cum ele ar fi scopul mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul cu ajutorul lor, ca din el sa arate cu adevarat mestesugul lor.
Dar avand o stare potrivita pentru primirea unui anumit fel de hrana, nu-ti pune toata silinta si nadejdea numai in post. Ci postind cu masura si dupa puterea ta, sileste-te in lucrarea mintii.
De ai putere sa te indestulezi numai cu paine si apa, bine este. Caci zice: Nu intaresc celelalte
bucate trupul, cum il intaresc painea si apa. Dar sa nu-ti para ca implinesti vreo fapta buna,
postind astfel, ci nadajduieste a castiga din post intreaga cumpatare. Si asa iti va fi postul cu intelegere, zice sfantul Doroftei. Iar de esti neputincios, Sfantul Grigorie Sinaitul iti porunceste sa mananci o litra de paine si
sa bei pe zi, adica in zilele cele dezlegate, trei sau patru pahare de vin, sau apa, daca vrei sa afli pe Dumnezeu; si sa primesti cate putin din toate cele dulci ce se vor afla, ca sa scapi de
inaltarea cu cugetul si sa nu te scarbesti de cele bune facute de Dumnezeu, ci sa-I multumesti Lui pentru toate. Aceasta este judecata celor priceputi. Caci de te indoiesti de mantuirea ta, fiindca mananci din toate bucatele cele dulci si bei putintel vin, aceasta vine din necredinta si neputinta cugetului. Iar impartasirea de bucate fara de pacat si potrivit cu voia lui Dumnezeu se poate afla in trei stari ale sufletului: in infranare, in indestulare si in saturare. Infranarea inseamna a fi inca flamand cand te scoli de la masa; indestularea inseamna a nu fi nici flamand, nici ingreunat; saturarea, a se ingreuna putintel. Iar a manca dupa saturare e usa a indracirii pantecului, prin care intra desfranarea.
Socotindu-le acestea, alege-ti ceea ce se cade dupa puterea ta, netrecand peste aceste stari.
Caci si aceasta apartine celor desavarsiti, cum zice Apostolul, adica a flamanzi si a se satura si a le putea pe toate.

Acestea ti s-au aratat, o, iubitorule al lucrarii si al luarii aminte a mintii, numai din cuvintele Sfintilor Parinti celor mari: care este masura infranarii si postul cel cu socoteala; si cum se cuvine a se nevoi cineva intru luarea aminte. Deci auzind acestea, nu se cade a ne departa de la lucrarea mintii, ci a ne sili intru acestea, cu toata sarguinta rugand pe Domnul nostru Iisus Hristos, sa ne fie ajutor si Invatator intru aceasta. Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin

Teolipt mitropolitul Filadelfiei
Lume nu e numita aici realitatea celor din afara, ci o stare launtrica de alipire patimasa la
lucrurile supuse simturilor si la trup. Monahul le foloseste pe acestea intr-o mare libertate si
detasare spirituala. De aceea le foloseste in limitele strict necesare vietii pamantesti, neavand
nimic, desi toate sant in stapanirea lor (2 Cor. VI, 10). Monahul se leapada de lume numai in
sensul ca nu se alipeste ei ca singurei sau ultimei realitati. Dezlipirea aceasta de lume se face
pentru Hristos, intrucat monahul stie ca in Hristos are asigurata o viata netrecatoare si infinit
mai bogata decat cea pe care i-o poate da lumea. In sensul acesta dezlipirea de lume e dezlipirea
intru cunostinta adevarului. Cel ce se dezlipeste de lume pentru Hristos e ca cel ce a aflat
margaritarul de mult pret, infinit mai pretios decat toata lumea si decat orice avutie. Dar in
Hristos lumea nu e pur si simplu negata, ci regasita in stralucirea ei adevarata, care ii vine
din El.

Asculta ce-ti spune David: Pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie (Psalm XC, Cool. Si daca ti-ai
ales viata dupa Hristos, cea plina de asprimi, nu vor veni la tine relele din vita lumeasca; nu
se va tine de tine, care ti-ai ales sa te pocaiesti, dragostea de bani, desfatarea, cinstirea, podoaba, neinfranarea simturilor; nu vor starui inaintea ta inaltarile nelegiuite ale cugetului, robia mintii, nestatornicia gandurilor si orice alta ratacire si zapaceala de buna voie; nici dragostea de parinti, de frati, de prieteni, de rudenii, nu te va mai intampina pe tine; nu se va mai salaslui in tine nici dorul de intalniri si de convorbiri fara rost si fara trebuinta. De vei
iubi dezlipirea launtrica de acest trup si suflet, biciul durerii nu se va mai apropia de sufletul tau si sageata intristarii nu va mai rani inima ta, nici nu vai mai posomori fata ta.
Caci cei ce s-au desfacut de obisnuinta placerii si-au lepadat impatimirea fata de toate cele
spuse, au tocit acele intristari. Fiindca Hristos se arata sufletului care se nevoieste si toarna
in inima bucurie negraita, iar bucuria duhovniceasca nu o poate rapi nici una din desfatarile sau necazurile lumii.

Precum te-ai insingurat cu trupul, lepadand pana si gandurile lucrurilor, precum ti-ai schimbat
portul, departeaza si vorbele si pe cei ce-ti sunt aproape dupa neam. Caci de nu vei scapa de
imprastierea in cele dinafara, nu te vei ridica impotriva celor ce te pandesc din launtru. Si de nu vei birui pe cei ce te razboiesc in cele vazute, nu vei rapune pe viclenii cei nevazuti.
(Facand pe om sa se imprastie in cele din afara, dusmanul pune stapanire pe interiorul lui, de care a uitat. De aceea prin veghere calugarul trebuie sa fie atent mereu la cele ce se petrec in launtrul sau, ferindu-se de a se pierde in tot felul de ganduri necuvenite, provocate de lucrurile si de imprejurarile din afara, sau de amintiri ale unor lucruri si imprejurari necuvenite.)
Iar cand vei face sa inceteze imprastierile din afara si vei parasi gandurile din launtru, mintea
ti se va ridica la lucrurile si la cuvintele Duhului; si in loc de obisnuinta cu rudeniile, vei deprinde chipurile virtutii; in loc de vorbele desarte, nascute din taifasul cu lumea, sufletul
iti va fi luminat si inteleptit de meditarea si dezvaluirea cuvintelor dumnezeiesti ce se misca
in cugetare. Descatusarea simturilor se face lant sufletului, iar inlantuirea simturilor aduce
eliberarea sufletului.
Vanturile ridica valurile marii si daca nu inceteaza vanturile, nu se domolesc valurile si nu se linisteste marea. La fel duhurile rautatii rascolesc in sufletul celui neatent amintirea parintilor, a fratilor, a rudeniilor, a celor apropiati, a ospetelor, a serbarilor, a teatrelor
si a tuturor celorlalte inchipuiri ale placerii si poruncesc vederii, limbii si trupului intalnirea cu ele. Prin aceasta si ceasul de fata se topeste in desert si cel care va veni, cand vei petrece singur in chilie, se va risipi in amintirile celor vazute si graite. Si asa viata monahului trece fara folos in ocupatiile lumesti, care-si sapa amintirile lor in cugetare, precum picioarele omului, urmele in zapada pe care o calca.
Daca dam fiarelor mancare, cand le vom omori pe ele? Si daca petrecem in lucruri si ganduri de
ale dragostei si obisnuintei nerationale, cand vom omori cugetul trupesc? Cand vom trai viata cea
dupa Hristos pe care am fagaduit-o? Urma picioarelor in zapada se sterge cand rasare soarele sau dispare cand se varsa apa. Iar amintirile sapate in cuget de aplecarea si de faptele iubirii de placere sunt sterse de Hristos, Care rasare din inima prin rugaciune, si de ploaia lacrimilor din
umilinta. Deci monahul care nu lucreaza potrivit ratiunii, cand va sterge inchipuirile de mai
inainte din cugetare? Fapta virtutilor se intipareste in trup, cand vei parasi obisnuinta
lumeasca, iar amintirile bune si cuvintele dumnezeiesti se intiparesc in suflet cand vei sterge prin rugaciuni neintrerupte ce se deapana in cugetare, cu umilinta fierbinte, amintirile faptelor dinainte. Caci lumina amintirii credintei in Dumnezeu si zdrobirea inimii rad ca un brici
amintirile pacatoase. (Aici Teolipt vorbeste nu de o singura rugaciune neincetata, ci de rugaciuni neintrerupte. Dar poate fi vorba de aceeasi rugaciune neincetata. El cere din nou ca rugaciunea sa se faca cu simtirea fierbinte a umilintei sau a strapungerii inimii. Numai in acest caz cuvintele rugaciunii sau alte cuvinte dumnezeiesti si amintirile lor si ale intelesurilor lor se vor intipari prin repetitie, in mod lucrator, in sufletul inmuiat de ele si de umilinta care le insoteste, dupa ce vor fi sters amintirile de caracter ispititor ale faptelor pacatoase de mai
inainte. Cugetarea nu poate fi neutra si statica. In ele se intiparesc cuvintele si amintirile
faptelor repetate, bune sau rele, cu forta lor care o misca in directia corespunzatoare lor. Una
din aceste doua categorii sterge cealalta categorie. Dar desigur ca, pana la predominarea deplina a uneia din cele doua categorii, are loc o miscare contradictorie, o sfasiere in suflet. Cand
cuvintele dumnezeiesti si intelesurile lor se intiparesc in mod exclusiv in inima inmuiata sau
zdrobita de umilinta si de iubirea lui Dumnezeu, si prin aceasta ea s-a deschis total lui Dumnezeu, o lumina clara opusa intunericului in care orbecaie plina de amintirile ispititoare ale pacatelor, isi face loc in ea. Lumina, care umple atunci inima nu e, dupa explicarile lui Teolipt o lumina a cunoasterii teoretice, ci a simtirii evidente si iubitoare a prezentei lui Hristos; orizontul deschis de acea lumina e un orizont al comuniunii cu Hristos, in care inima a intrat iesind din ingustimea inchisorii in limitele eu-lui propriu, e un orizont al vietii, al curatiei, al bucuriei, al pacii.)

Ia pilda de la intelepciunea albinelor. Acelea, stiind ca roiul viespilor le da tarcoale, raman
inauntru stupului si scapa de vatamarea atacurilor acelora. Socoteste intalnirile desarte ca niste viespi si fugi de ele cu toata sarguinta si ramai in adapostul manastirii si de aici incearca iarasi sa patrunzi in cetatuia cea mai din launtru a sufletului, care este casa lui Hristos, in care se vede pace, bucurie si liniste. Caci Hristos, Soarele cunoscut cu inima, trimite aceste daruri ca pe niste raze si le da sufletului care-L primeste pe El cu credinta si cu iubire de bunatate, ca pe o rasplata.
Deci, sezand in casa, pomeneste pe Dumnezeu, ridicandu-ti mintea de la toate si aruncand-o spre
Dumnezeu fara de glas. Si toata simtirea inimii vars-o inaintea Lui si lipeste-te prin dragoste
de El. caci pomenirea lui Dumnezeu este vederea lui Dumnezeu, Care atrage privirea si dorinta
mintii spre El si o invaluie in lumina din jurul Lui. Intorcandu-se mintea spre Dumnezeu, dupa ce
opreste toate intelesurile care dau chip lucrurilor, Il priveste in afara de orice chip. Si in nestiinta care covarseste orice cunostinta, din pricina slavei neapropiate, i se umple vederea de
lumina. Fara sa cunoasca pe Cel vazut, din pricina neputintei de a-L cuprinde, il cunoaste din
pricina adevarului Celui ce exista propriu-zis si e singur mai presus de existenta. Hranindu-si
dragostea si intarindu-si sarguinta cu bogatia bunatatii ce izvoraste de acolo, se invredniceste de odihna si fericire nesfarsita.

Vezi profilul utilizatorului

6 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:26 pm

Acestea sunt semnele pomenirii cu osardie deplina, iar rugaciunea este convorbirea cugetarii cu Domnul, cuvintele rugaciunii strabatand la Dumnezeu impreuna cu mintea intinsa intreaga spre El.
caci intelegerea rostind necontenit numele Domnului si mintea urmarind atenta si cu limpezime
chemarea numelui dumnezeiesc, lumina cunostintei lui Dumnezeu umbreste tot sufletul ca un nor luminos. Pomenirii lui Dumnezeu cu osardie ii urmeaza dragostea si bucuria. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, zice, si m-am veselit. Iar rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilinta. In
ziua in care Te voi chema pe Tine, iata, am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. Jertfa lui
Dumnezeu, duh umilit, caci mintea si cugetul ce se infatiseaza lui Dumnezeu printr-o simtire puternica si printr-o rugaciune fierbinte sunt urmate si de umilinta sufletului. Iar daca mintea, cuvantul si duhul alearga si cad inaintea lui Dumnezeu, cea dintai prin luarea aminte, cel de-al doilea prin chemare, iar cel de-al treilea prin umilinta si dragoste, intreg omul din launtru liturghiseste Domnului. Sa iubesti pe Domnul din toata inima ta (Deuteronom 6, 5).
Dar vreau sa stii si aceasta: nu cumva socotind ca te rogi, sa umbli departe de rugaciune, sa te
ostenesti fara castig si sa alergi in desert. Aceasta se intampla la cantarea cu gura, cand
mintea este purtata in alta parte si este impartita intre patimi si lucruri, cand se intineaza si
intelesul cantarii. Dar aceasta se intampla si cugetarii caci nu o insoteste si nu se atinteste
spre Dumnezeu, cu Care se face convorbirea rugaciunii, ci e abatuta pe furis de anumite ganduri. Atunci cugetarea spune din obisnuinta cuvintele, iar mintea luneca de la cunostinta lui Dumnezeu.
Ca urmare si sufletul se arata fara intelegere si fara asezare, intrucat mintea s-a imprastiat in
niscai naluciri, sau spre cele ce e furata, sau voieste. Iar nefiind de fata cunostinta in rugaciune si cel ce se roaga neinfatisandu-se Celui Caruia I se roaga, cum se va indulci
sufletul? Cum se va veseli inima, care se face ca se roaga, dar nu face rugaciunea adevarata?
Veseli-se-va inima celor ce cauta pe Domnul, dar pe Domnul Il cauta cel ce se apropie de Dumnezeu
cu tot cugetul si cu inima fierbinte isi inlatura tot gandul lumii, pentru cunostinta si dragostea lui Dumnezeu, care rasare din rugaciunea neincetata si curata.
Ia aminte la modul rugaciunii cu cugetul: convorbirea cu Dumnezeu departeaza gandurile patimase; cautarea mintii la Dumnezeu alunga intelesurile lumii; umilinta sufletului izgoneste dragostea de trup. Rugaciunea, rostind neincetat dumnezeiescul nume, se vadeste ca o conglasuire si unire a mintii cu ratiunea si cu sufletul, caci unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 20). Astfel, deci, rugaciunea, adunand din invrajbirea prin
patimi si legand intre ele si cu sine cele trei parti ale sufletului, uneste sufletul cu Dumnezeu, Cel in trei ipostasuri. Intai sterge din suflet rusinea pacatului prin chipurile virtutii, apoi, zugravind iarasi frumusetea trasaturilor dumnezeiesti prin sfanta cunostinta dobandita la vremea ei, infatiseaza sufletul lui Dumnezeu. Iar sufletul indata cunoaste pe Facatorul sau caci in ziua in care Te voi chema, iata am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. Dar e si cunoscut de Dumnezeu caci zice: A cunoscut Domnul pe cei ce sunt ai Lui (II Timotei 2, 9).

Cunoaste pe Dumnezeu pentru curatia chipului, caci tot chipul tinde spre model si este legat de
el; si e cunoscut pentru asemanarea prin virtuti, caci prin aceasta are si cunostinta lui Dumnezeu si este cunoscut de Dumnezeu. (Rugaciunea unifica cele trei puteri ale sufletului sfasiate prin patimi. Ea nu e numai a mintii, sau numai a ratiunii care defineste in intuitia totala a prezentei lui Dumnezeu proprie mintii, sau numai a inimii care traieste cu simtirea aceasta prezenta. Avand un caracter complex, rugaciunea e singurul mijloc de unificare a sufletului. Si numai astfel unificat si devenit capabil sa traiasca realitatea de bogatie
complexa a lui Dumnezeu, sufletul poate sesiza prezenta lui Dumnezeu si se poate uni cu El. Sau
invers: rugaciunea are puterea sa unifice sufletul, pentru ca se uneste cu Dumnezeu Cel atotcomplex, dar unul in aceasta bogatie complexa, cu Dumnezeu, Care e o unitate intreita:
Mintea, Logosul, si Duhul vietii sau Tatal, Fiul (Cuvantul) in care Tatal sau Mintea se reveleaza, si Duhul Sfant, in care Tatal si Fiul se unesc in iubire. Sufletul se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune, fara sa paraseasca complexitatea lui, intrucat in el se imprima complexitatea unitara a lui Dumnezeu. Iar aceasta imprimare se face prin rugaciune, cand sufletul se apropie la maximum de Dumnezeu si se deschide Lui. Rugaciunea este astfel o comunicare vie intre suflet si Dumnezeu si viceversa. Prin ea vin in suflet si se imprima si virtutile care isi au originea in bunatatea iradianta a lui Dumnezeu. Si tot prin ea vine in suflet cunostinta de Dumnezeu, experiat in diferite grade de intensitate. Caci prin rugaciune vede si simte sufletul pe Dumnezeu in bogatia Lui spirituala si vie. Iar cunostinta e din amandoua partile. Caci prin rugaciune se infaptuieste o miscare atat din partea sufletului spre Dumnezeu, cat si din partea lui Dumnezeu spre suflet, dat fiind ca nici sufletul nici Dumnezeu nu sunt obiect, ci fiecare se misca in libertate si cu mare interes spre celalalt. Sufletul cunoaste pe Dumnezeu prin rugaciune, intrucat prin ea se activeaza relatia lui, ca fiind chip al lui Dumnezeu, cu modelul sau. Dar si Dumnezeu cunoaste sufletul, intrucat acesta s-a deschis prin virtuti si in mod culminant prin rugaciune lui Dumnezeu, intrucat Dumnezeu insusi S-a imprimat, iradiind in suflet, prin virtuti si prin rugaciune. Propriu-zis virtutile ca deschideri statornicite, dar mereu in
actiune, prin fapte si prin rugaciune, animate de pomenirea lui Dumnezeu, sunt atat chipuri de
cunoastere a lui Dumnezeu de catre suflet, cat si de cunoastere a sufletului de catre Dumnezeu, fiind mereu si tot mai mult deschis lui Dumnezeu.
Iar cand te vezi slabind in rugaciune, foloseste o carte si, luand aminte la citire, primeste
cunostinta. Nu trece peste cuvinte grabit. Descoase-le cu cugetarea si aduna-le in vistieria mintii. Pe urma gandeste la cele citite, ca sa ti se indulceasca cugetarea din intelegere si sa-ti ramana neuitate cele citite. Prin aceasta ti se va aprinde inima de cugetarile dumnezeiesti .
In cugetarea mea, zice, se va aprinde foc (Psalmi 38, 4). Caci precum mancarea indulceste gustul
cand e subtiata prin dinti, asa si cuvintele dumnezeiesti, intorcandu-se mereu in suflet,
imbogatesc intelegerea si o inveselesc. Cat de dulci sunt cuvintele Tale pentru gatlejul meu. Ia in inima ta cuvintele evanghelice si povetele fericitilor parinti, cerceteaza vietile lor, ca sa
poti cugeta la ele in timpul noptii. In felul acesta, cand cugetarea ti se va osteni de
rugaciune, o vei reinnoi prin citire si gandire la cuvintele dumnezeiesti si o vei face si mai
sarguincioasa la rugaciune.
Psalmodiaza cu gura. Dar cu glas linistit si cu supravegherea mintii, nerabdand sa lasi ceva
necugetat din cele spuse. Si daca ii scapa ceva mintii, repeta stihul ori de cate ori se intampla asa ceva, pana-ti vei avea mintea insotind cele spuse. Caci mintea poate sa si cante cu gura si
sa tina si amintirea lui Dumnezeu. Aceasta poti s-o afli din experienta fireasca. Caci precum cel
ce se intalneste cu cineva, poate sa si vorbeasca, dar sa si caute la el cu ochii, asa si cel ce canta cu buzele poate sa stea si atintit la Dumnezeu prin atentie.
Nu ocoli plecarile genunchilor. Caci plecarea genunchilor inchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea inseamna pocainta, inchipuind fagaduinta unei
vieti intru virtute. Dar fiecare ingenunchiere sa se savarseasca cu chemarea intelegatoare a lui
Hristos, ca prinzandu-ne cu sufletul si cu trupul de Domnul, sa ni-L facem milostiv pe Dumnezeul
sufletelor si al trupurilor.

Iar daca dai mainilor si o lucrare linistita in vremea rugaciunii facuta cu cugetarea, ca sa
alungi somnul si trandavia, aceasta invioreaza si ea lupta nevointei. Caci toate lucrurile
aratate, savarsite impreuna cu rugaciunea, ascut mintea, izgonesc trandavia, fac sufletul mai
vioi, iar intelegerea mai agera si mai fierbinte in lucrarea rugaciunii din cugetare.

Cand bate toaca, iesi din chilie, fiind atent cu ochii trupului la pamant, dar lucrarea din
cugetare rezemand-o pe amintirea lui Dumnezeu; intrand apoi in Biserica si intregind obstea, nu
vorbi cu cel de langa tine, nici nu rataci cu minte in desertaciuni, ci limba sa ti se ocupe numai cu cantarea, iar cugetarea fixeaz-o prin rugaciune. Iar facandu-se sfarsitul slujbei, du-te in chilie si apuca-te de canonul randuit tie.
Mergand la trapeza, nu cauta la portiile fratilor, nici nu-ti imparti sufletul in banuieli urate.
Ci vazand cele puse inaintea ta, da gurii mancare, iar urechii ascultarea celor ce se citesc si
sufletului rugaciunea, ca hranindu-te cu trupul si cu duhul, sa lauzi in intregime pe Cel ce
satura pofta ta cu cele bune.
Sculandu-te de acolo, intra cu cuviinta si in tacere in chilia ta si, ca o albina harnica,
osteneste-te intru virtutile tale. Cand implinesti o ascultare cu fratii, mainile sa lucreze, dar
buzele sa taca, iar mintea sa pomeneasca pe Dumnezeu. Si daca cineva s-ar misca vorbind fara
rost, ca sa opresti neoranduiala, scoala-te si fa metanie.
Precum cand apare lumina, intunericul se imprastie, asa lumina marturisirii sterge gandurile
patimilor fiind si ele intuneric. Caci slava desarta si trandavia pe care gandurile le-au avut ca culcus au fost nimicite, rusinate de marturisire si de greaua patimire a implinirii canonului. De
aceea, vazand cugetarea slobozita de patimi prin rugaciunea neincetata si cu buna umilinta, fug
cu rusine. Dar cand cel ce se nevoieste incearca sa taie cu rugaciunea gandurile care-l tulbura le taie pentru scurta vreme si opreste lucrarea lor prin lupta cu ele, dar nu se izbaveste pentru
totdeauna daca mai ingaduie pricinile care-l supara, adica odihna trupului si odihna lumeasca de
cinstiri, din pricina carora nu se misca spre marturisire. Ca urmare, nu dobandeste nici pace,
deoarece tine la sine lucrurile potrivnicilor. Iar tinand la sine vase straine, nu i se vor cere
de stapanii lor? Si cerandu-i-se si neslobozind lucrurile pe care le tine pe nedrept, cum se va
putea izbavi de vrajmasii sai? Dar cand cel ce se nevoieste, intarit prin pomenirea lui Dumnezeu,
va iubi dispretuirea si chinuirea trupului si isi va marturisi gandurile fara sa se rusineze,
indata se vor indeparta vrajmasii, iar cugetarea eliberandu-se va avea rugaciunea neincetata si
gandul la cele dumnezeiesti neintrerupt. (Marturisind gandurile rele, le tintuim la stalp si le luam puterea, caci le facem de rusine, cum ne facem pe noi insine daca le-am da salas in noi mai
departe. De aceea, prin marturisire, ne detasam de ele. Lumina in care sunt puse prin marturisire
le arata in uraciunea lor si le ia puterea ispititoare. A le tine in noi, inseamna a ne ascunde intr-un intuneric; a le marturisi inseamna a voi sa fim deschisi si a nu mai ocroti in noi
ganduri pe care, din rusine, le tinem ascunse.)

Vezi profilul utilizatorului

7 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:33 pm

Teolipt este mereu preocupat de raportul mintii cu cugetarea si cu cuvantul. Cugetarea este lucrarea prin care mintea intra in relatie speciala cu diferite obiecte sau subiecte. In acest rol cugetarea descopera intelesurile lucrurilor si aceste intelesuri exprimate sunt cuvinte.
Astfel cuvintele sunt implicate virtual in cugetare si deci in minte, dar si imbogatesc mintea si cugetarea, prin specificarea exprimata a intelesurilor lucrurilor reale. Cuvintele sunt relatii exprimate ale mintii cu realitatile specificate prin cugetare. Propriu-zis ele indica realitatile, deci tin de realitati, dar intrucat intelesurile realitatilor sunt descoperite de
minte prin cugetare, cuvintele se pot socoti ca tinand fiintial de minte sau de cugetarea ei,
indreptata spre realitatile specificate, sau cu vointa de a le specifica. Caci asa cum nu pot fi
lucruri care sa nu poata fi intelese de cugetarea mintii, asa nu e cugetarea mintii fara
capacitatea si necesitatea de a se actualiza prin descoperirea si exprimarea lucrurilor si
persoanelor. Astfel se poate spune ca radacinile potentiale ale realitatilor sunt in minte ca
chip al Mintii supreme, Care le are potential ca ultima origine a lor, si al Logosului sau
Cuvantului suprem Care le cugeta specificat din eternitate si le exprima de cand le creeaza si
apoi in mod concret omenesc, de cand S-a intrupat.

Dar mintea care este indreptata prin cugetare numai spre lucruri este oarecum in afara de sine. Numai mintea a carei cugetare este indreptata spre Dumnezeu si exprima prin cuvinte relatia cu El, specificand intelesurile Lui intr-un mod oarecum impropriu si analogic cu lucrurile create de
El, dar mereu intr-un efort de depasire a acestei specificari, e o minte adunata in sine, care
prin aceasta concentrare si reunificare a sa, care prin aceasta se uneste in mod superior de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu e sesizat propriu-zis in afara de minte, in lucrarile ei, ci in interiorul unificat al mintii, care prin aceasta se uneste in mod superior cu El, neputand ca ea sa fie singura. De fapt, mintea este sau cu lucrurile, adica unita ramificat cu ele, sau cu Dumnezeu, obarsia lor si a ei. Insasi necesitatea de a fi macar cu lucrurile, dar nemultumirea de a fi numai cu ele, sau sentimentul ca nu afla in ele tot adevarul, sau implinirea pe care o cauta, arata ca mintea este facuta pentru Dumnezeu. De aceea nu este bine sa fie mintea singura, adica nu se simte bine singura, sau chiar nu poate sa fie singura. Dar numai din mintea care s-a uitat pe sine, care a adormit fata de lucrurile specificate din afara si fata de ea singura, se iveste dragostea fata de adevarata realitate complementara a sa si fata de Mintea suprema Care o cuprinde si pe ea impreuna cu celelalte si in Care se regaseste. In unirea aceasta cu Dumnezeu, cuvantul ce tine in mod fiintial de cugetarea mintii este cuvant de rugaciune. Caci Dumnezeu sesizat in maretia Lui milostiva inspira ca atare rugaciunea si slavirea. In felul acesta rugaciunea este modul prin care cugetarea mintii urca la cunostinta lui Dumnezeu si in aceasta se actualizeaza puterea si dispozitia ei iubitoare, care in relatie cu alte persoane nu se
actualizeaza decat in parte. Iubirea de Dumnezeu este asa de puternica, incat copleseste sau opreste simtirea placerilor trupului si pofta trupului dupa ele. Sufletul este atras neincetat de frumusetea lui Hristos si o cauta pe ea. De aceea Il cheama neincetat pe El - aceasta este rugaciunea neincetata a lui Iisus.
Fugi de simturi si ai oprit placerea pentru cele supuse simturilor. Fugi si de nalucirile celor
placute din cugetare si ai oprit gandurile impatimite de placere. Iar mintea, ramanand fara
naluciri, ca una ce nu primeste nici intiparirile diferitelor placeri, nici gandurile poftei, se
afla in simplitate. (Prezenta a doua sau mai multe ganduri in minte imparte mintea intre ele.
Eliberarea mintii de ele si concentrarea ei intreaga spre Dumnezeu ii reface unitatea si
simplitatea. Dar in simplitatea aceasta este o nesfarsita bogatie si largime de intelegere si o
negrait de dulce simtire. Caci in simplitatea ei se afla simplitatea de ocean a lui Dumnezeu.) Si
ajungand deasupra tuturor celor simtite si a celor gandite, isi urca intelegerea la Dumnezeu,
nemaifacand altceva decat sa strige din adanc numele Domnului prin pomenire neincetata, ca un
prunc pe tatal sau, Caci voi chema numele Tau, pe Domnul inaintea mea. (Iesire 32, 19).
De vei iesi din poftirea celor pamantesti prin rugaciune neincetata si curata si in loc de somn
te vei odihni de orice gandire la cele de dupa Dumnezeu si te vei rezema in intregime numai de
pomenirea lui Dumnezeu, se va zidi in tine ca o alta ajutatoare dragostea de Dumnezeu. Caci
strigarea din inima a rugaciunii face sa rasara dragostea dumnezeiasca, iar dragostea
dumnezeiasca trezeste mintea spre descoperirea celor ascunse. Atunci mintea, unindu-se cu
dragostea, rodeste intelepciunea si prin intelepciune da rostire celor tainice. (Dragostea
premerge cunoasterea lui Dumnezeu; dar ultima o si sporeste pe prima. N-ar putea cunoaste mintea
pe Dumnezeu, daca nu L-ar iubi, asa cum nu poti cunoaste cu adevarat o persoana omeneasca, daca nu o iubesti. Dar de ce cunosti mai mult pe Dumnezeu, Il iubesti mai mult.) Caci Dumnezeu-Cuvantul numit prin strigarea simtita a rugaciunii, luand intelegerea mintii ca pe o coasta, ii
harazeste cunostinta si umpland locul ei cu simtire, ii daruieste virtutea. Astfel zideste
dragostea facatoare de lumina si o aduce la mintea ce si-a iesit din sine (ce a intrat in extaz) si doarme si se odihneste de toata pofta pamanteasca. Iar dragostea se afla ca o alta ajutatoare
a mintii, care s-a odihnit de impatimirea nerationala dupa cele ale simturilor. Ca urmare,
trezeste mintea cea curata pentru cuvintele intelepciunii. Atunci mintea, cautand la ea si
desfatandu-se, vesteste altora simtirile ascunse ale virtutilor si lucrarile ascunse ale
cunostintei, iesind ea prin cuvinte (prin extazul cuvintelor). (Este o explicare simbolica a
zidirii Evei din coasta lui Adam. Mintea primeste ca ajutatoare iubirea, dar in iubire este
implicata o alta persoana, intregitoare, cu care se uneste deplin. In sensul acesta nu este bine
ca mintea sa fie singura, dar, cum am spus, numai din mintea care s-a uitat pe sine, sau din
subiectul care s-a uitat pe sine, care a adormit fata de toate celelalte si chiar fata de sine,
se poate naste dragostea. Dragostea este zidita in acelasi timp din adevarata intelegere a mintii, ca dintr-o coasta a ei, umpluta cu simtire, cum ar fi cu un fel de carne. Iar aceasta o face Dumnezeu-Cuvantul, Care ne vorbeste cand Ãl chemam numai pe El, dupa ce am uitat de toate si de noi insine, intrand cu noi in dialogul ziditor de dragoste. Dragostea cauzeaza dialogul si simtirea ei este sporita de dialog prin simtire. Dialogul realizandu-se prin cuvinte, acestea reprezinta extazul trait de minte in relatie cu cel iubit, in primul rand cu Dumnezeu-Cuvantul, Care i-a dat ei capacitatea si pornirea spre cuvant, sau spre celalalt prin cuvant, in primul rand spre Dumnezeu Cuvantul. Mintea este in limba greaca la masculin.)

De cunosti cele ce canti, primesti cunostinta; din cunostinta castigi intelegere; din intelegere
odrasleste lucrarea celor cunoscute; din lucrare rodeste cunostinta din deprindere; cunostinta
prin cercare naste vederea adevarata. Iar din aceasta rasare intelepciunea aratata in cuvintele
harului, ce raspandesc lumina, caci intelepciunea umple vazduhul cugetarii si talcuieste celor
din afara cele din launtru.

Mintea cauta intai si afla; apoi se uneste cu ceea ce a aflat. Cautarea o face prin ratiune, iar
unirea, prin dragoste. Si cautarea prin ratiune se face pentru adevar, iar unirea prin iubire,
pentru bine. (Exista si o dragoste care sustine cautarea lui Dumnezeu prin ratiune dar pe masura
ce s-a aflat Cel cautat prin ratiune, ca adevar, El trezeste o noua dragoste. Aceasta este o dragoste care uneste cu Cel cautat caci El este descoperit ca bine. Binele nu este deosebit de adevar, ci este chipul aratat de adevarul mai adanc cunoscut.)
Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar pentru o singura zi pana ce mai rasufli, ci auzi cele spuse: Cand sunt slab, atunci sunt tare (II Corinteni 12, 10). Caci facand asa te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica indata, cu impreuna-lucrare a harului.
Fiindca unde este mangaierea Duhului, neputinta si trandavia nu raman.

De aceea, iarasi si de multe ori, in decursul istoriei, vedem monahi care uita ceasuri si zile
intregi sa manance, uita si de ei insisi, dedicati fiind privirii mintii atintite spre Domnul. De
cate ori nu se batea la usa sfintilor sau nu canta cocosul, iar ei nu simteau nimic, fiindca
mintea (nous) lor se gasea pe inaltimile comuniunii cu Dumnezeu. Pentru ei rugaciunea e lupta cea
mai duhovniceasca, care devine o relatie cu Tatal si Creatorul lumii, e o incalzire a inimilor lor, un urcus la ceruri; e o imbratisare desfatata a monahului cu Mirele si Mantuitorul
sufletelor noastre.


dupa ce am biruit cu usurinta patimile legate de lucrurile acestei lumi , urmeaza sa fim ispititi
de patimile legate de lumea cealalta ... uneori duhul vrajmas atrage mintea spre interiorul
inimii si spune : acesta este harul , primeste-l ca daca nu te vei duce in iad ! ... insa nu orice interiorizare a mintii in inima este si de la har ... Dumnezeu etse iubire si Lumina infinita ...
inima este si ea un abis infinit ...
la fel , si iadul este un abis infinit , infricosator , in care poate sa atraga chiar si pe
sfinti , asa cum de demult a atras pe ingerul cel mai sfant : satana ... insa harul cand atrage mintea in inima face aceasta prin blanda strapungere a inimii care vine prin rugaciune , si aduce pace si liniste si simtirea prezentei lui Dumnezeu si a bunatatii Lui ...
diavolul insa procedeaza invers : nu poate sa puna stapanire peste mintea care se roaga curat
oricat ar incerca el sa o ademeneasca sau sa o infricoseze ... iar daca mintea da atentie la
soapta vrajmasului , indata patrunde lumina falsa sau spaima iadului ...
asa cum mintea se poate impatimi de lucrurile acestei lumi , tot asa ea poate sa se impatimeasca
de cele din lumea cealalta , de ingeri sau de sfinti , pe care adica sa ii priveasca cu patima
nepamanteasca ... asta insa aduce frica diavoleasca sau lumina falsa , deci este tot o ispita ...
ispitele inimii sunt cu mult mai dureroase decat cele din aceasta lume ; ele descopera adancul esentei iadului ...

Vezi profilul utilizatorului

8 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:33 pm

CALVARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS DESCOPERIT DE INGER SF DIMITRIE AL ROSTOVULUI

1. Hristos Domnul nostru patimind mai inainte de moartea Sa pe cruce , a slobozit 109 suspinuri
din inima .
2. Picaturi de lacrimi la Patimile Sale a varsat de 11 ori cate 103 mii = 1.135.475
3. De perii capului si de barba a fost tras de 78 de ori .
4. S-a poticnit si a cazut la pamant , incepand din Gradina Ghetsimani si pana la Arhiereu de 7 ori .
5. A primit peste fluierele picioarelor 172 lovituri
6. A fost ridicat de parul capului si de funia cu care era legat de grumaz de 23 de ori . Batai
cu palmele peste obraz a suferit de 172 de ori . Sluga arhiereului , Malh cel nemultumit , caruia
i-a vindecat Domnul urechea taiata de Petru , atat de tare L-a lovit pe Iisus peste fata , incat
, s-a auzit in toata curtea arhiereului ; atunci a cazut Domnul la pamanat si i s-au clatinat
dintii din gura si i s-au inchipuit degetele acelei maini , inmanusata metalic , pe fata si mult
sange din gura si din nas i-a iesit .
7. Lovituri peste obraz , peste gura si peste ochi a primit de 128 de ori .
8. Peste grumaz a fost lovit foarte tare de 27 de ori .
9. Peste cap a fost lovit foarte tare de 20 de ori .
10. La stalp a fost legat si atunci a primit odata o lovitura de moarte .
11. A fost trantit la pamanat foarte tare de 3 ori .
12. Cand a fost legat la stalp a fost lovit peste tot trupul cu toiege , cu trestii , cu
biciurile noduroase de porumbel de 6666 de ori . Peste aceste rani i s-au mai adaugat si alte
chinuri si dn cauza acestor suferinte ar fi trebuit sa moara . Dar cu puterea lui Dumnezeuiasca , n-a fost biruit si nici n-a voit a muri , pana nu s-a implinit opera mantuirii noastre si asa s-a
mentinut pana la sfarsit .
13. A avut 1199 de vanatai peste tot trupul .
14. Pe cap a avut intepaturi de spini 1000 . Pentru ca cununa cea de spini I s-a pus si I s-a luat de 50 de ori .
15. Peste cap a fost lovit cu toiege si cu trestiile cu toata puterea ; din cauza acestor
lovituri , au intrat in cap 5 ghimpi pana la creier , iar dupa inviere au mai ramas 3 .
16. Spre Golgota ducandu-si Crucea a cazut de 5 ori foarte greu si atunci a primit de 19 ori
lovituri de moarte .
17. A fost scuipat in fata de 100 de ori .
18 . Peste tot trupul Domnului intins pe Cruce a fost scuipat de 73 de ori .
19. Tras incoace si incolo de nas cu multa ura si dispret si hulit a fost de 20 de ori .
20. De urechi a fost tras si manjit de 30 de ori .
21. Rani multe si silnice lovituri , precum si cemne peste tot trupul a avut atatea cate zile sunt in 14 ani = 5475.
22. A patimit Izbavitorul nostru cu sufletul si cu trupul Sau mantuind pe om din moartea sufleteasca .
23. Cu sufletul a patimit mahnire , intristare , tanguiri si jale ca de moarte . Peste toate
puterile Sale sufletesti si trupesti a patimit , adica : peste minte , peste simtire si peste voie . Iar cu trupul a patimit afara de golatatea Sa , batai , rani , precum si dureri peste toate madularele trupului .
24. Peste cap imboldiri , pe maini si pe picioare rani grele ale cuielor , impunsatura in coasta cu sulita , iar peste grumaz si peste tample scuipari si lovituri .
25. La pipairea trupului batai , la gustare , in setea cea amara a fost adapat cu otet si fiere .
26. Spre mirosire , intru inchisoare puturoasa a fost inchis , la auzire huliri si batjocuri , la
vederea ochilor acoperirea lor , apoi lacrimile celor ce sedeau langa Crucea Sa si-L vedeau ,
plin de rani si de lungi vanatai sangerande .
27. Iar trupul Sau cel golit de haine in fata multimii l-a infasurat Maica Sa Preacurata cu
mahrama capului Ei , cand era Domnul rastignit pe Cruce .
28. Trei mari si iuti dureri a avut Domnul care au fost cele mai grozave in timpul Patimior Sale
sfinte .
29. Intaia durerre a fost cand Domnul a vazut ca nu multe suflete s-au intors la Dumnezeu
parasindu-si pacatele lor , vazand ca in zadar si-a varsat sangele Sau .
30. A doua derere a fost cand a vazut sufletul si inima Maicii Sale patrunse de rana patimirii
Lui .
31. A treia durere a fost cand I S-a pironit trupul Sau pe Cruce , ca asa de tare L-au intins
incat I S-au desfacut incheieturile toate . Atunci s-a implinit proorocia lui David : " Numarat-au toate oasele Mele " .
32. Toate patimile Domnului au fost 100.149
33. In toata vremea patimirii Sale a varsat din ochi 67.200 picaturi , iar picaturi sangerande din ochi si din tot trupul 1.180.225 .
34. Tifle peste obraz , peste gura si intre ochi a primit de 28 de ori .
35. A fost lovit de 102 de ori peste obraz cu palma .
36. La stalp a fost batut cu toiege de spini flenciurosi , biciuri noduroase rau , inveninate si
cu lanturi de fier in muchii ; rani deosebite au fost 5000 .
37. A cazut foarte greu de 4 ori sub povara Crucii . Din cauza multimii torturilor dulcele nostru Mantuitor a slabit adeseori pana la istovire completa , din care cauza ostasii s-au vazut nevoiti a sili pe a Simon Cirineul sa-L ajute a-Si duce Crucea grea pana sus la Gogota .
38. Daca cineva va suferi si va gandi in fiecare zi la aceste patimi ale Lui Iisus si va face rugaciunea Tatal nostru , Crezul , Psalmul 50 si va face 12 metanii in cinstea Sf. Patimi ale Domnului , sau macar o metanie pentru fiecare rana , va avea mare folos . Un mare dascal al
Bisericii a scris : " Daca cugetarea va fi desavarsita si din inima la Ptimile Lui Iisus , se va folosi ca si cum ar posti un an intreg , mancand numai paine si apa sau daca va citi Psaltirea
odata in fiecare zi , cu aceasta va fi egal " .

Vezi profilul utilizatorului

9 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:42 pm

rugaciunea din gradina ghetsimani nu fost grea numai datorita cunoasterii amanuntite a chinurilor
care urmau , ci si datorita faptului ca El trebuia sa spuna pe Cruce : Dumnezeu Meu , Dumnezeu Meu , pentru ce M-ai parasit ? " si in acelasi timp sa fie de-a dreapta Tatalui cu Dumnezeirea ... si nu a fost grea numai din cauza chinurilor care urmau ci si din cauza ca dupa asta trebuia realizata invierea , care s-a infaptuit datorita acestei rugaciuni cu sange ... acesta rugaciune a strabatut in mod pacific , aproape in acelasi timp , atat inaltimile infinite ale cerurilor cat si abisul nesfarsit al iadului ... de aceea a fost atat de grea ... si daca pentru Domnul a fost atat de grea , oare pentru noi cei stapaniti de demoni cum va fi ? caci atata timp cat noi nu putem aduce aceasta rugaciune launtrica Tatalui , nu putem scapa de osanda focului vesnic ...
Lumina dragostei dumnezeiesti este abis de smerenie si de rugaciune ... la fel si iadul , este un abis de chinuri infricosatoare ... cum va putea oare mintea noastra slaba si oarba sa strabata acest abis infinit fara a cadea in cursele vrajmasului ? sau cum spunea parintele Sofronie : " oare cine va putea invinge deznadejdea ultima pentru a intra odata pentru totdeauna in camara Tatalui ? "
in lumea aceasta suntem mangaiati de patimile lumesti si de aceea nu se descopera mintii noastre
abisul infinit al chinurilor iadului ... insa cei care au vazut acest abis , nu mai au cuvinte cu care sa descrie ce au vazut si nu incetat sa planga toata viata ... cuvintele sf Sisoe cand vedea
Lumina : " Doamne mai lasa-ma putin macar sa ma mai pocaiesc " nu sunt numai o dovada de smerenie ci si de adevar ... la fel si Imparateasca Cerurilor s-a rugat inaintea fericitei Sale adormiri ... asa cum Lumina dumnezeiasca este de nedescris , tot asa si iadul intrece infinit intelegerea noastra ... si a strabate acest iad fara sa te arzi , este posibil numai daca ai in tine Lumina , daca tu esti Lumina ... cine nu indrazneste aceasta , va avea de a face cu printul intunericului ... dupa moarte vom afla o cu totul alta lume , lumea adevarului despre noi insine : ori cu Dumnezeu deplin de-a dreapta Tatalui cu Hristos ori cu diavolul ...
cine crede ca chinurile celor adormiti sunt mici se inseala ...

a fi de-a dreapta Tatalui inseamna a avea o rugaciune in Duh si in Adevar pentru intreaga omenire in timp si spatiu , adica a birui toate frontierele , nu numai cele ale pacatelor ci si cele ale virtutilor , ale harismelor si ale cetelor ingeresti ...
la asta suntem noi chemati ... cine nu are aceasta rugaciune se va chinui ... cei carora mult li s-a dat mult li se va cere , si daca nu vor da inapoi ceea ce li s-a dat se vor chinui ...
iar cei carora nu li s-a dat mult nu li se va cere mult la judecata , dar vor fi chinuiti de patimile in care stau ...
deci , in afara lui Dumnezeu este numai iadul ... ori esti dumnezeu dupa har , ori te chinui ...
insa dupa alegere , nu inca dupa har , toti oamenii , chiar si paganii sunt dumnezei si hristosi , caci fiecare Il cauta pe Dumnezeu in felul lui ratacit ... de aceea a strigat Hristos pe Cruce : " Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu , pentru ce M-ai parasit ? " sau cand a zis : " ce veti face acestora Mie Mi-ati facut " ... Hristos se afla prin alegere intr-un mod minunat in fiecare om si
iubeste pe fiecare om oricat de pacatos ... insa El ramane vesnic si neintrerupt in afara oricarui gand pacatos , in Lumina nestramutata ... unii dupa moarte , chiar daca in viata asta au trait in pacate si fara pocainta , in afara Bisericii , vazand grozavia chinurilor iadului se intorc la Dumnezeu ... insa altii stau in iad de sute de ani sporind in rautate si chinuri ... nu pot sa cred insa ca mila lui Dumnezeu nu este si cu acestia ... la Dumnezeu nu exista chinuri vesnice ; acestea exista numai la omul care nu vrea sa se pocaiasca si la diavoli ... daca diavolul ar vrea intr-o zi sa se pocaiasca va fi primit de Dumnezeu ...

daca ai facut ceva sau ai vorbit cu cineva , si dupa ce ai terminat nu poti spune cu pace rugaciunea lui Iisus inseamna ca ai dat atentie la gandurile ( sugestiile ) demonilor ... a te ruga cu pace inseamna a fi numai tu si Dumnezeu ... a simti prezenta lui Dumnezeu fara alte ganduri ...

odata , mai demult , cand am plecat la manastire , i-am spus staretului de la schitul acela ca ma
rog cu Doamne Iisuse permanent in lume traind ; la care el a tipat speriat , zicand ca nu se poate ... apoi , in manastire traind 5 ani , nu am putut sa spun rugaciunea nici macar o singura data ( o puteam spune numai cand stateam singur cu saptamanile , dar nici atunci nu aveam pace cu
adevarat ) ... asta e cea mai buna dovada ca plecarea mea la manastire nu a fost vointa lui
Dumnezeu ... cine traieste dupa voia Domnului spune rugaciunea neincetat , oriunde s-ar afla , chiar in lume traind ... si in lume ca si in pustie se poate ajunge la vederea desavarsita a lui Dumnezeu ... cel mai bun exemplu este desigur , Hristos ... caci nu exista nimic care sa poate robi mintea noastra la pacate , decat numai nestiinta noastra , intunecarea mintii noastre ...
cu cat cineva spune rugaciunea cu atat va fi atras sa o spuna mai mult ...
numai odata am reusit sa incep a spune rugaciunea in manastire fiind , lucru care insa a deranjat ... insa atat de mult S-a bucurat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu de initiativa mea , incat mi s-a aratat si mi-a spus ca : " aceste necazuri sunt din voia Lui Dumnezeu ! " ... ce inseamna asta ? inseamna ca nu trebuie noi sa judecam ce fac monahii , caci si acesta care este acuma tot monahism este , insa cine vrea sa fie mai mult decat acest fel de monahism lumesc , foarte mult bucura va pe Dumnezeu ...

sa ne rugam numai ca asta bucura pe Maica Domnului ... stiti , " cine ridica sabia de sabie va pieri " ... a te contrazice inseamna a te impotrivi raului , iar Domnul spune : " nu te impotrivi celui rau , iubiti pe vrajmasii vostri , rugati-va pentru ei " etc .
daca te impotrivesti raului atunci el te va stapani , si nu vei mai putea sa scapi de el ... raul trebuie numai ignorat ...
Domnul nu doreste de la noi sa invingem nestiinta oamenilor , ci vrea numai sa ne rugam ...
rugaciunea lui Iisus este o lucrare la care Domnul cheama pe toti cei ce vor sa scape de pacat , nu prin propriile lor puteri ( ! ) ci prin puterea Lui ...
ca si in aceasta lume , si in spatiul duhovnicesc , spiritual , exista patimi si pacate ... asta se intampla totdeauna cand cineva se cearta pentru o oarecare problema duhovniceasca ; inseamna ca a pus patima pe parerea lui , oricat de perfecta ar fi aceea ... adica , si crestinii pun patima pe spatiul duhovnicesc , si apoi se razboiesc intre ei , ca si paganii ... bineinteles , in toate acestea Duhul Sfant nu are absolut nici o implicare ; Dumnezeu nu are nevoie de pocainta
nimanui caci nu boleste de slava desarta ... deci atunci cand ne contrazicem pentru un oarecare
subiect duhovnicesc , inseamna ca ne luptam pentru " teren " ; adversarul mi-a luat o bucata de " pamant " iar eu , in loc sa ascult de porunca iubirii de vrajmasi ca sa nu pierd harul rugaciunii
neincetate , l-am " dat in judecata " si ma cert cu el ... nu are rost sa luptam cu cei care au alte pareri in problemele duhovnicesti ...
deci in situatia in care cineva ma contrazice , eu chiar daca am dreptate , trebuie sa cedez , nu in sensul ca sa ii dau dreptate , ci in sensul ca sa continui " cantarea Lui Dumnezeu in suflet " cum spunea sf Siluan ...
deci nici un loc care este intre noi si vesnicia divina de-a dreapta Tatalui nu poate sa fie ferit de acaparari " de pamant " ale celor patimasi , caci tot acest spatiu duhovnicesc este plin de pacate si de prigoniri ... insa crestinul adevarat nu va intra in conflict cu printul intunericului , ci va spune ca si Domnul : " Imparatia mea nu este din aceasta lume " ... altfel spus , numai in vesnicia divina in Lumina neapropiata este o liniste desavarsita lipsita de prigoniri ... ba chiar , pot exista unii care si pe Aceasta Lumina vor incerca sa puna patima , insa atunci vor cadea din Ea ... asta nu inseamna ca nu se poate trai in aceasta lume fata de pacat ... se poate , deci Adevarata Imparatie este acolo unde este Duhul Sfant ...
pana ce omul nu ajunge sa fie el singur si cu Dumnezeu nu va putea birui demonii ... iar
vrajmasul poate pacali cel mai bine prin prieteni nu prin dusmani ... deci inima nu trebuie data nici celui mai bun prieten , nici macar duhovnicului , fie el oricat de sfant , ci numai lui Dumnezeu ... numai prin rugaciunea Lui Iisus se poate face aceasta ... cum spunea si sfantul Siluan : " alta cale de biruinta asupra patimilor nu exista " ...
inima este secretul acela despre care au spus sfintii parinti : " sa ai putini prieteni , dar secretul sa nu il spui la nimeni " ... inima imi apartine numai mie si lui Dumnezeu ; de aceea
trebuie sa ne aparam si de acei prieteni sau duhovnici care incearca sa puna stapanire pe inima
noastra ; nu trebuie sa le dam nici o atentie cand vor voi sa faca aceasta , ci sa spunem rugaciunea ... caci nicaieri nu va gasi nimeni un duhovnic perfect , perfecta este numai
rugaciunea si propria noastra inima : " ceea ce spune inima nu este de la demoni " spun sfintii
parinti ; desigur , aici nu este vorba despre o conceptie sentimentala , rationala sau imaginara
despre inima ( unii pot sa isi vada propria inima si in cea fizica , sau in sentimente , sau pe
aiurea , in tot felul de ganduri , conceptii stiintifice sau " duhovnicesti " , sau imaginatii ), ci despre rugaciunea lui Iisus ... numai in aceasta rugaciune nu poate exista inselaciune ; inselaciunile exista cel mult numai in jurul acestei rugaciuni , asa cum demonii se pot ingramadi chiar si in jurul sf potir , dar nu pot intra inauntru ; tot asa , daca ne vom ruga cu aceasta preasfanta rugaciune , fara sa dam atentie la ganduri , vom gasi harul si nu vom mai rataci in
inselaciuni ...
numai aceasta rugaciune ne va curati de inselaciune , si ne va descoperi adevarata comoara : inima noastra duhovniceasca , si pe Dumnezeu locuind in ea ... departe de Dumnezeu sunt gandurile oamenilor ...

Vezi profilul utilizatorului

10 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:43 pm

O carte ce trateaza tema rugaciunii inimii, intr-o forma literara originala si interesanta, este Pelerinul rus, sau Mãrturisirile sincere cãtre duhovnicul sãu ale unui pelerin rus cu privire la
rugãciunea lui Iisus. Se gaseste in format online, pe http://www.scribd.com/ - un cont pt site se face f rapid.


prin prieteni lucreaza cel mai eficient viclenia vrajmasa ... in ei se poate ascunde cel mai usor
, cel mai insesizabil ... de aceea nu trebuie sa ne dam inima nimanui ... " blestemat este cel ce isi pune nadejdea in oameni " spune scriptura , caci slava desarta este acel nod unic al tuturor
patimilor , de care boleste intreaga umanitate ... cine si-a descoperit taina inimii cuiva a ajuns robul demonilor si a cazut in inselare ... despatimit este numai acela care a ajuns singur
ca si Hristos Cel Singur ; El a aratat asta cel mai clar pe Cruce : " Dumnezeul Meu , Dumnezeul
Meu , pentru ce M-ai parasit ? " ; a aratat astfel Taina Persoanei Singure si Unice , Taina care
se aplica dupa cum vedem , chiar si intre Persoanele Sfintei Treimi ; ceilalti pot sa faca , sa spuna si sa gandeasca ce vor insa inima imi apartine si o dau numai lui Dumnezeu , adica de fapt propriei mele dumnezeiri ; poate multora li se va parea aceasta afirmatie egoista , individualista , sau ca tine de o credinta impersonala , neortodoxa , insa nu au dreptate ; mai degraba parerea opusa este astfel , pentru ca face confuzie intre diferitele persoane ...
refugiul crestinului nu este in mintile celorlalti oameni ci numai in Dumnezeu dupa modelul Lui
Hristos cel Singur , adica numai in propria dumnezeire , in dumnezeul-eu ... liturghia interioara nu o aduc in mintea celorlalti ci numai in inima mea ... sustinerea din partea prietenilor , duhovnicesti sau nu , este o falsa imparatie , nu este Imparatia lui Hristos ; in Acea Imparatie fiecare este singur numai cu Dumnezeul Sau , pe care Il traieste intr-un mod propriu numai
persoanei sale , intr-un mod original , specific numai propriei persoane ; adica de fapt este
singur si este fericit prin aceasta ; orice alt fel de amestec cu gandurile altora este de aceea un pacat si o minciuna impotriva propriei persoane ... de aceea fiecare poate spune in Duh si in Adevar : dumnezeu ultim , in care imi pun toata speranta , sunt eu ; ceilalti dumnezei sau Dumnezeu sunt alti dumnezei , care inevitabil vor trai in mod diferit Realitatea , deci sunt persoane in care nu imi pot pune intreaga speranta ... singurul dumnezeu in care pot sa am intreaga speranta sunt numai dumnezeul-eu ... pe acel dumnezeu il si cauta fiecare om , iar rugaciunea adresata Lui Hristos spre acest ultim tel se indreapta : imitarea Lui Hristos Cel Singur , care prin curajul Sau ne-a descoperit Taina Persoanei Unice - desavarsirea absoluta ...
aceasta desavarsire este imitarea Lui Hristos Cel Singur si Unic , care nu Si-a dezvaluit Taina
Propriei Persoane nimanui , nici macar Celorlalte Doua Persoane ale Sfintei Treimi ... cine isi
dezvaluie Taina propriei persoane il jigneste pe Dumnezeu Creatorul si se minte pe sine , isi
tradeaza propria dumnezeire ... numai in aceasta Taina a persoanei unice , poti sa iubesti cu
adevarat pe ceilalti , fara patima ...
de la Hristos , fiecare nu are de invatat decat numai un singur lucru : sa fie fericit fiind
absolut singur , in afara oricarui alt dumnezeu sau Dumnezeu ... pare paradoxal , adica sa te rogi Lui Hristos , sa iti pui intreaga nadejde numai in El , dar prin asta de fapt sa inveti sa nu iti pui nadejdea in nimeni , nici macar in El , decat numai in propria dumnezeire ... dar nu este o contradictie : imi pun adica nadejdea numai in El deoarece numai El poate sa ma invete Taina Persoanei Unice si Fericite , insa aceasta Taina presupune ca fiecare este fericit fiind singur ... a-ti pune deci intreaga nadejde in El are sensul de a te increde numai in starea desavarsita a duhului Sau , aceea de incredere numai in Sine , si a copia aceasta desavarsita stare ; dar nu inseamna a te increde totusi in felul Sau Unic de a trai Realitatea , caci aceasta ar insemna tradarea tocmai a Tainei pe care El te invata : Principiul Persoanei Unice ... deci a te increde numai in Dumnezeu inseamna a te increde numai in tine insuti dupa modelul Lui :
eu singur fara nimic si nimeni ... numai astfel poti sa traiesti iubirea inter-personala fara a
incerca sa vulgarizezi Taina celorlalte persoane ; caci fiecare persoana este o Taina diferita , un mod Unic de a trai Realitatea ...
iadul este frica ... deci daca imi este frica de iad , atunci il traiesc , si cu cat imi va fi
mai frica de iad cu atat mai mult il voi trai ... deci daca mie frica de iad il traiesc , iar
iadul este tocmai frica ... iata deci ca avem de-a face cu un paradox : ca sa scap de frica nu
trebuie sa ma tem de ea , adica cu alte cuvinte sa ma auto-osandesc la frica ; deci ca sa scap de
frica trebuie sa o traiesc ... nu-i ciudat si daca vreau sa scap de ea nu voi scapa , adica
nimeni nu are nici o scapare de la iad , caci ca sa scapi de el trebuie sa iti doresti aceasta ,
insa daca iti doresti aceasta nu poti scapa !
deci singura solutie pentru noi este sa ne auto-osandim la iad , caci si as animeni nu poate
scapa de el ... fara a ne pierde totusi speranta in mila lui Dumnezeu , caci numai speranta in
vesnicie mai poate supravietui osandei iadului ...
aceasta traire trebuie combinata cu rugaciunea Lui Iisus ; caci daca te rogi cu aceasta rugaciune si traiesti totusi un chin inauntrul tau , inseamna ca ai mandrie ; adica inseamna ca tie frica de iad , e care nu poate scapa nimeni ...
a te osandi la iad , inseamna a te considera vrednic de orice chin chiar si de separarea vesnica
de Dumnezeu ... sa te osandesti la iad inseamna a te considera vrednic de chinurile vremelnice si
vesnice , care sunt consecinta pacatului ...
prin auto-osandirea la iad nu inseamna insa sa te dedai pacatelor dintr-o asa-zisa smerenie ; asta este o pacaleala in care nu putini au cazut ...a te smeri prin auto-osandire inseamna numai sa te consideri vrednic de orice chin , fara insa a face nici un pacat ; acesta este modul in care a trait Hristos ... trebuie sa te auto-osandesti la iadul cel mai de jos , pastrand insa speranta in milostivirea lui Dumnezeu , si continuand sa te rogi neincetat ...

Vezi profilul utilizatorului

11 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:50 pm

noi ne rugam ca sa fim iertati si curatiti de pacate , adica rugaciunea are scopul pocaintei noastre ...
Hristos S-a rugat si El ... oare pentru ca avea si El oarecare pacate ? daca nu , atunci de ce ? de ce avea El nevoie de rugaciune ?
El S-a rugat din dragostea de Dumnezeu , adica de Sine ... este aceasta pacatul egoismului , al iubirii de sine ... nu , caci El S-a iubit pe Sine mai mult decat orice alt om de pe fata pamantului ... egoismul de fapt este in mod paradoxal o iubire prea mica de sine ... deci
rugaciunea Lui era o rugaciune a dragostei , o slavoslovie neincetata ...
putem noi sa ne rugam cu aceasta rugaciune neincetat ? daca am putea , atunci am trai pe pamant asemenea Lui , adica am implini poruncile Lui cu adevarat : daca Ma iubiti impliniti poruncile Mele ... unii se tem de aceasta ca si cum ar fi mandrie , dar aceasta este insa adevarata smerenie ...

auto-osandeste-te la iadul cel ma dureros , fara insa a intra in discutie cu gandurile demonice
ale pacatelor si continua sa te rogi neincetat ...
iata intelepciunea duhovniceasca care va duce la vederea Luminii ...chestia cu singuratatea eu o inteleg nu intr-o maniera egoista , adica ca sa urasti pe toti ... nici pe vrajmasi nu ai voie sa ii urasti , dapai pe prieteni ... insa , de exemplu un pustnic , nu poate sa se mai gandeasca aproape deloc la fostii prieteni pe care ii avea in lume ; apoi mai este si faptul ca , traind in lume , daca prietenia cu cineva te face sa nu te mai poti ruga
neincetat cu rugaciunea Lui Iisus , inseamna ca acea prietenie este patimasa ... ori , in starea
decazuta a omului , in care ne aflam noi , cu siguranta ca toti suntem furati de aceste ganduri
de patimasa iubire caci nu ne rugam neincetat ci ne gandim la prietenii cu care tocmai ne-am
intalnit ... de exemplu m-am intalnit cu cineva si in timp ce vorbesc cu el , ma pot ruga mai
putin , daca dupa ce m-am despartit de el gandul imi ramane tot la el si nu imi mai pot reveni in
rugaciune , inseamna ca am o legatura patimasa cu acea persoana ... apoi mai este ceva mai subtil
: chiar si sfintii , oricat de sfiti ar fi , sunt persoane diferite , asa ca felul in care se
raporteaza la aceeasi realitate este putin diferit , specific fiecarei persoane ... deci in
sensul acesta iubirea dintre ei , desavarsita sa fie , totusi nu poate realiza o fuziune intre
acestia ( intre sfinti ) pana la confundarea persoanelor lor ; persoana este unica si
inconfundabila ; asta am vrut sa spun cu Hristos Cel Singur ... comunitatea sfintilor nu inseamna
anularea personalitati fiecaruia , diferita de a oricarui altei persoane ; persoana nu se poate
anula , caci este Principiul fundamental al existentei ... si ca sa fiu mai concret , exista un
mod patimas de a te ruga la Hristos sau la sfinti : adica sa te rogi cu atata de multa simtire a
dragostei fata de ei , incat ajungi sa te concentrezi asupra rugaciunii pana acolo incat ajungi sa respingi realitatea inconjuratoare si cazi in judecare ; iata un exemplu foarte clar de iubire patimasa chiar si fata de sfiti sau Hristos ; deci nici macar aceasta iubire fata de Insusi Persoana Dumnezeiasca nu poate merge la nesfarsit , caci prin asta ajungi sa te tradezi pe tine insuti , sa iti anulezi propria persoana ...
apoi , iata un exemplu : sa zicem ca cineva imi face niste declaratii de iubire ata de intense
incat pretinde de la mine sa nu ma mai gandesc decat la acea persoana ; ori asta este patima cu
siguranta ... acesta este modul prin care lucreaza diavolul prin prieteni ... de aceea a si zis
Domnul ca : " cine iubeste pe altcineva mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine " ...

aceasta patima a prieteniei exagerate este foarte des intalnita la crestini , apoximativ la toti
; caci noi nu ne punem nadejdea numai in Dumnezeu ci mai degraba in prietenii nostri ... de exemplu , atunci cand discutam pe teme duhovnicesti chiar , daca ne contrazicem intre noi , asta arata ca bolim sigur de slava desarta ; si vorbim cu ceilalti pe un ton amenintator chiar si daca folosim vorbe mieroase ( amenintarea se ascunde in spatele vorbelor , pe cand in duhul interior scopul urmarit este de a-i convinge pe ceilalti folosind un duh interior de respingere a persoanei cu care vorbesti ) , adica de fapt ii contrazicem si incercam sa ii convingem de parerea noastra ; asta arata ca avem slava desarta ; caci ne folosim de propria noastra influenta sociala ca sa convingem pe ceilalti ; ori aceasta este resimtita de ceilalti ca si o oarecare amenintare ; ca sa nu mai zic ca mai apar si cuvinte de scandal ...
de aceea un sfant parinte a spus : " nu te vei putea sa te mantuiesti decat daca vei ajunge
singur numai tu si cu Dumnezeu " ... eu as completa acest cuvant intru-totul adevarat si cu faptul ca pe langa aceasta despatimire de patimile lumesti ( chiar si de prieteniile cele mai apropiate ) cu cuvantul , tot al sfintilor parinti , care zice ca : pentru a invinge ultima patima care mai poate sa o mai aiba crestinul dupa ce si-a invins patimile lumesti ( despre care vorbeam mai sus ) , adica pentru a invinge si mandria , principiul a tot raul , trebuie sa te consideri vrednic de toate chinurile , si de cele ale iadului , continuand sa te rogi neincetat ...
mai clar : patimile lumesti se biruie cu rugaciunea lui Iisus spusa cu atentie si dragoste , insa
forma ultima a mandriei , si anume frica de iad este invinsa numai prin auto-osandirea la iad si
la toate suferintele , continuand rugaciunea neincetata ...
dar a considera ca a te smeri prin auto-osandirea la iad inseamna sa te dedai pacatelor este desigur o inselaciune ; caci chiar daca te auto-osandesti la iad , te osandesti la suferintele iadului fara sa cazi in pacate ; adica te osandesti fara insa a intra in discutie cu gandurile pacatoase ; aceste gaduri exista si nu trebuie respinse insa nu trebuie sa luam aminte la ele si sa incepem sa discutam cu ele ; deci cine se auto-osandeste si apoi incepe sa discute cu patimile dupa care le lasa sa il stapaneasca , a fost pacalit de draci ; de aceea au si zis ca nu este usor sa porti permanent acest gand al auto-osandirii la iad , si marea majoritate nu sunt in stare sa inteleaga intelepciunea acestui cuvant de foc : sfantul Sisoe spunea referitor la acest cuvant : " cine poate sa poarte gandul lui Antonie ? cunosc insa un om care poate sa faca aceasta ( acel om rea Sisoe ) " ... deci iata ca nu este usor a intelege in mod crestin acest cuvant de foc care are in el puterea sa ne duca la desavrsire si sfintenie ... caci cine se apuca sa practice acest cuvant si prin el ajunge sa cada in pacate , inseamna clar ca inca nu si-a biruit patimile , adica se joaca cu focul ... caci trebuie sa te osandesti continuand insa sa te rogi
neincetat fara sa iei seama la gandurile care iti vin ...
deci : gandurile ( patimile ) sunt biruite prin rugaciunea Lui Iisus , iar mandria este biruita
prin auto-osandirea la iad ... simplu ...
nu trebuie cu alte cuvinte sa cazi nici de-a dreapta nici de-a stanga : nici sa discuti cu
patimile , nici sa te impatimesti de Numele sau Persoana Lui Iisus si sa urasti iadul ... iadul
este frica si nu poate fi biruita decat prin auto-osandirea la chinuri ...
intr-un anume sens iubirea fata de Dumnezeu trebuie sa mearga la infinit , dar aceasta se realizeaza numai in momentul in care cineva vede Lumina Necreata ( fara sa mai vada nimic altceva , nici imagini , nici sa aiba oarecare ganduri sau miscari ale mintii ) si numai in acele momente ... atunci mintea omeneasca devine si ea lumina nesfarsita , fara limite , deci este firesc ca in acele momente iubirea sa ajunga la infinit ... dar chiar si in acele momente in care omul devine vesnic la modul propriu , si ajunge sa traiasca exact starea de nesfarsire pe care Dumnezeu o traieste din vesnicie , totusi chiar si atunci persoanele raman diferentiate ; deci in sensul acesta iubirea chiar daca atunci devine infinita nu duce la confundarea persoanelor intre ele ; iar daca totusi persoanele raman distincte asta nu inseamna introducerea unei oarecare limite in iubirea dintre ele , ci inseamna o intrepatrundere infinita , o transparenta infinita intre ele ... asta este modul de existenta din Sfanta Treime ... insa in rest , adica cand noi inca traim inca in timp si inca nu am ajuns sa fim lumina nesfarsita , nu numai persoanele sunt distincte ci si mintile noastre sunt limitate si despartite intre ele , adica intre ele exista anumite distante spirituale ... deci in aceasta situatie nu se poate vorbi despre o iubire infinita intre aceste minti ale noastre , deoarece aceasta ar fi o absurditate ... infinitul nu incape in ceva limitat , nu ? adica cat timp suntem limitati nu
putem sa avem intre noi iubire infinita ... iar daca sfintii si Hristos se afla in cer , dar nu
stau in Lumina Nesfarsita , si ei au anumite limite si deci nici ei intre ei nu se pot iubi
nesfarsit intre ei ; asta nu presupune ca pacatuiesc cu ceva unii fata de altii , ci inseamna ca nu stau in lumina nesfarsita ci in anumite limite ; iata , de exemplu daca un sfant i se arata
cuiva , acela il vede pe sfantul respectiv avand o anumita forma ( ca in icoana ) si inconjurat de lumina ; dar oricat de mare ar fi lumina aceea , atata timp cat exista si forma , lumina nu este inca nesfarsita ; lumina ajunge nesfarsita numai atunci cand din campul vizual al mintii dispare orice forma si orice gand cat de mic si ramane numai lumina ... deci in cer , sfintii au anumite limite , limite care dispar cu totul numai de-a dreapta Tatalui , in Lumina Nesfarsita ; insa in acea Lumina , atat sfintii cat si Hristos , nu stau mult , caci se coboara in cerurile de mai jos , devenind limitati ... si in momentul cand ei devin limitati si iubirea lor devine limitata de limitele existentei lor personale , iar intre persoanele limitate nu pot sa nu existe anumite distante , caci daca nu ar exista s-ar ajunge la confundarea persoanelor ... unirea desavarsita intre persoane este posibila numai in Lumina Nesfarsita , dar si acolo asta nu duce la confundarea persoanelor intre ele ... insa distantele dintre sfintii din cer nu sunt pacate ci sunt niste distante firesti , asa cum si intre ingeri sunt anumite distante firesti ... asta am vrut sa spun ca intre doua persoane limitate nu poate exista iubire infinita ...
si atunci cand sfintii au ajuns sa spuna ca " Hristos traieste in mine " s-au referit nu la faptul ca Hristos S-ar fi intrupat in ei si S-ar fi confundat cu ei , ci se refera la faptul ca starea de sfintenie a Lui s-a transmis si in mintea si inima lor ... cand Hristos spune : " voi veni la ei si imi voi face lacas in ei si Ma voi arata lor " se refera la acelasi lucru : ori se refera la faptul ca li se va arata in Lumina Nesfarsita si in acele momente exista o iubire infinita intre Hristos si persoanele respective si deci ei si Hristos devin infiniti si transparenti in mod infinit unul altuia fara a se anula persoanele lor ; ori se refera la faptul ca li se va arata intr-o oarecare lumina dumnezeiasca limitata , si le va transmite starea de sfintenie a Sa in ei , adica va ajunge sa traiasca in ei prin faptul ca le va transmite starea lui si nu in sensul ca sufletele lor se vor uni intre ele pana la a deveni un singur suflet ...
?

Vezi profilul utilizatorului

12 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:51 pm

si atata timp cat sufletele sunt inca distincte , intre ele exista distante , deci iubirea nu este inca infinita ci este limitata de limite firesti care nu sunt pacate ... deci atata timp cat
suntem inca limitati , nu putem inca avea iubire infinita fata de nimeni , nici macar fata de
Hristos , chiar daca El ar ajunge sa traiasca in noi prin starea de sfintenie pe care de la El am
invata-o ... adica El ajunge sa traiasca in noi nu cu sufletul Lui ci in sensul ca ne va
transmite numai starea de sfintenie a sufletului Lui ; sufletele raman distincte ... si daca eu
m-as agata cu o iubire exagerata fata de o persoana sfanta , ca si cum as dori sa ajung sa ma unesc sufleteste deplin cu ea , am ajuns sa pacatuiesc , nu ? caci unirea deplina este posibila numai in Lumina Nesfarsita cum am spus ... de aceea rugaciunea Lui Iisus nu urmareste o unire deplina cu sufletul persoanei invocate ci numai sa iau de la persoana respectiva puterea de a nu mai pacatui ... asta am vrut sa spun ... miscarile mintii trebuie sa se desfasoare in mod lin , cum zicea sf Porfirie ... nu trebuie sa existe concentrari , caci acestea sunt patimile ; vederea mintii trebuie sa fie senina ... rugaciunea Lui Iisus are mai multe parti care au un sens contrar :
1. Numele Lui Dumnezeu care duce mintea spre Persoana dumnezeiasca , iar in sens opus sunt
cuvintele " pe mine " care atrage mintea spre propria persoana
2. cuvantul " miluieste-ma " care atrage mintea spre interiorul inimii , si in sens contrar cuvantul " pacatosul " care condamna mintea la iad ... deci mintea nu trebuie sa se concentreze in mod deosebit asupra nici unei parti dintre acestea 4 enumerate mai sus ... concentrarile sunt patimi ... bineinteles , mintea se poate misca in mod lin intr-o directie sau alta , insa numai inspre interiorul inimii ( prin cuvantul " miluieste-ma " ) se poate misca mult ... adica , daca in momentele rugaciunii , uneori mintea se poate misca foarte mult spre interiorul inimii , totusi in directia iadului nu se poate misca decat numai superficial ; adica iadul nu are voie sa patrunda decat la suprafata inimii , si niciodata in inima ; caci cel care se osandeste la iad cu toata inima a pierdut harul si a intrat in discutie cu gandurile pacatelor ; sunt multi care inteleg in acest mod gresit smerenia , dar asta este o ratacire ...
apoi inspre persoana proprie sau inspre Persoana dumnezeiasca mintea se poate misca in mod lin , cum am zis , insa intre aceste doua directii mintea nu are voie sa precumpaneasca : adica aceste doua directii fiind antagoniste , mintea nu trebuie sa se lase atrasa numai intr-una din acestea ; mintea trebuie sa fie atrasa in mod egal in cele doua directii astfel incat sa existe o situatie de echilibru ... apropierea mintii fata de propria persoana si spre Persoana dumnezeiasca se realizeaza atunci cand mintea se interiorizeaza prin accentuarea lina a cuvantului " miluieste-ma " ... deci cu alte cuvinte cand mintea merge lin in directia cuvantului " miluieste-ma " merge totodata si egal si in cele doua directii despre care am vorbit : spre persoana dumnezeiasca si spre propria persoana ...
insa in directia iadului mintea nu trebuie sa mearga niciodata prea mult ci sa il priveasca
superficial , adica iadul nu are voie sa puna stapanire pe inima ... nu putem respinge existenta
iadului si nu putem sa ne sustragem in mod absolut influentei lui , dar nu trebuie nici sa patrunda in inima ci numai la suprafata ; apoi iadul nu trebuie pomenit decat cand suntem siliti , nu de buna voie , caci a-l pomeni inseamna te supune intr-o oarecare masura influentei lui ... trebuie cautat ca mintea sa aiba cat mai mult timp legatura cu iubirea si lumina dumnezeiasca ... bunatatea inimii trebuie sa izvorasca din rugaciunea Lui Iisus si trebuie sa o simtim ca pe o bunatate cereasca nu pamanteasca ... aceasta bunatate este insotita de o bucurie nepatimasa si de o lumina blanda si lina ( " lumina lina a sfintei Slave " ) care nu face diferenta intre oameni , ci ii iubeste pe toti la fel ...
osandirea la iad trebuie facuta din bunatatea inimii si inima trebuie sa ramana in aceasta bunatate cereasca chiar cand te osandesti ; deci osandirea la iad trebuie sa patrunda numai la suprafata sufletului oricat de deasa ar fi aceasta auto-osandire ... cine isi retrage mintea din toate cele existente va decoperi inauntrul lui minunata si fericita lumina interioara ; miscarile acestei blande si fericite lumini interioare sunt cu totul minunate , in acord cu poruncile evangheliei ... minunat este Dumnezeu intru sfintii sai ... Doamne Iisuse ...
bucurati-va ...
intr-o comunitate cel mai important este ca toti sa caute mantuirea in acelasi fel ...
apoi cea mai neincetata rugaciune nu este cea cu cuvantul sau cu gandul ci cea cu simtamintele
duhovnicesti ale inimii ; aceste siimtaminte nu inceteaza nici in timpul somnului ci sunt cu
adevarat mai permanente ca insasi gandirea mintii ... simtamintele duhovnicesti sunt cele de iubire fata de Dumnezeu , fata de adevar , fata de aroapele si fata de vrajmasi , simtamintele de mila si compasiune , de iertare , de pocainta si umilinta , de smerenie si bucurie , de ignorare
( nepomenire ) a raului si a desertaciunii , nu ?

Vezi profilul utilizatorului

13 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:55 pm

dragostea de Dumnezeu nu se poate fara pomenirea
luminoasa a lui Dumnezeu , pomenire a lui Dumnezeu care insa nu este neaparat sa aiba o forma
specificata ca si rugaciunea lui Iisus ; vedem ca in cartea sf Siluan pomenirea lui Dumnezeu nu are o forma de rugaciunea Lui Iisus si cu toate acestea este extrem de deasa , ca si in cartea parintelui Porfirie ; interesant , nu ? de aceea nu trebuie eliminata pomenirea lui Dumnezeu caci prin asta se va micsora dragostea noastra fata de El ... am putea spune ca cu cat Il pomenesti mai mult pe Dumnezeu in sufletul tau cu atat te va pomeni si El mai mult in cer ...
as vrea sa mai spun un cuvant aici despre felul cum a trait intreaga ei viata pe pamant Maica Domnului ... sfintii parinti au spus despre ea ca atunci cand avea de a face cu oamenii sau cand
vorbea cu cineva , nu facea asta ca si cum ar vorbi cu ei , ci ca si cum tot ce spunea si facea le facea lui Dumnezeu ... cand vorbea cu cineva parca nu vorbea cu acea persoana ci parca vorbea cu Dumnezeu ... gandul ei era mereu absorbit in Dumnezeu , si in lumina interioara simtea
permanent prezenta lui Dumnezeu , si astfel , tot ce facea sau spunea , le facea in fata Lui si le facea pentru El , inchinate Lui ... de aceea ea nu avea amestec cu oamenii chiar si atunci cand statea intre ei si vorbea cu ei , si astfel nu se putea sa cada vreodata in plasa vrajmasului sa tina la cineva mai mult decat trebuie si sa devina dependenta fata de cineva sau fata de ceva din aceasta lume ... deci atunci cand cineva se adreseaza altei persoane fixandu-si atentia asupra acelei persoane isi face rau si siesi si acelei persoane chiar daca vorbeste frumos cu acea persoana sau o vorbeste de bine ... se creeaza astfel o dependenta patimasa care mai tarziu se va ivi ca o piedica in momentul rugaciunii ... deci , de fapt , asa cum spunea si sf Maxim Marturisitorul , iubirea fata de Dumnezeu este una si aceeasi cu iubirea fata de aproapele ...
deci , cum a zis si doamna Anca , nu prea e bine sa intram in amanunte despre cei care traiesc in mod patimas anumite sentimente , deoarece ii vom jigni si supara ... si atunci ....... insa in general vorbind , discutia despre patimi nu este off-topic cum s-a zis ... nu vreau sa spun desigur ca m-ar fi deranjat cumva pe mine daca cineva ar discuta aici sau altundeva altceva decat numele topicului , caci nu ma afecteaza pe mine situatia asta deloc ... Hristos este Calea , Adevarul si Viata ...
dar daca am intrat deja intr-o discutie cu vrajmasul ( si asta este problema in realitate ) si am ajuns deja sa avem imaginatii sau ganduri care ne ataca si ne impiedica de la iubirea lui
Dumnezeu care este in inima noastra duhovniceasca , atunci , singura cale de a ne elibera de
acele ganduri nu este a ne lupta cu ele ci a le ignora si a le lasa in pace ; a nu le deranja si
a ne continua rugaciunea noastra dand vina numai pe noi insine si nu pe altii sau pe alte ganduri ; este foarte important aceasta , si asta este pasul care nu va duce la eliberare cu adevarat :
sa nu dam vina pe altii ci pe noi : ca daca am ajuns in situatia asta este pentru ca NOI am
discutat cu gandurile patimase si nu ca alti gandesc acele ganduri ... caci si asta este un lucru foarte important de stiut : ca daca nu noi vrem un anumit lucru sau sa il gandim noi , dar acel lucru ne lupta prin ganduri ,acele ganduri sunt de fapt ale altor persoane , acele ganduri nu
exista asa pur si simplu in atmosfera fara sa fie gandite de alte persoana ... nu pot exista
ganduri decat daca sunt puse la cale de o minte care le doreste ... deci daca noi nu dorim acele
ganduri , ele sunt ale altora ... si ca sa scapam de ele nu trebuie sa le dam atentie sau sa le
respingem : ele exista pur si simplu si atata , noi ne continuam rugacunea independent de ele ...
deci , gandurile altora , ca si intreaga existenta exterioara , se reflecta ca pe o oglinda care
se afla la periferia inimii noastre , deci ele se reflecta numai , iar noi nu trebuie sa ne speriem de acest fenomen ; le lasam sa se reflecte acolo si continuam rugaciunea noastra in interiorul mintii si inimii ... noi coexistam cu ceilalti deci si cu gandurile lor , dar facem ce stim noi ca este bine ... deci asta este : identificam permanent ceea ce este al altora , deci ce nu isi doreste inima noastra , si lasam in pace pe toti fara sa ne speriem de ganduri ... daca insa am intrat deja in discutie cu gandurie , dam vina pe noi , nu pe altii , ca ei gandesc ce gandesc ; noi suntem vinovati ca am dat atentie la gandurile lor ... iar daca ne-am speriat de ganduriel care s-au reflectat pe oglinda sufletului nostru si am ajuns sa ne vedem atacati de ganduri si stapaniti de ele impotriva vointei noastre , procedam la fel : nu le mai dam atentie acelor ganduri si ne invingem propria noastra teama de ele , adica le lasam in pace sa existe ...
de aceea , nici eu , ceea ce am scris pe aici , sa nu credeti ca v-am spus voua acestea ; nu , i le-am spus lui Dumnezeu pe care Il iubesc ... nu doresc sa influentez pe cineva sa creada ce am spus eu , caci altii cred altceva , ci vreau numai sa ii cant o cantare Lui Dumnezeu pe care Il iubesc ... in rest , fiecare sa faca ce vrea ...
uneori diavolul trebuie blestemat fara a intra in discutie cu el deloc ...prin blestem nu se intelege ca sa ii mearga rau sau ura ci se intelege " despartire " adica ca intre mine si el nu exista legatura ...
de multe ori diavolul este de fapt gandurile celorlalti ...
repet : nu incercati sa gasiti lumina dumnezeiasca in mine sau in cuvintele mele ci numai inauntrul vostru ... vointa lui Dumnezeu este diferita de la om la om ... uneori diavolul incearca sa ma ia de prost si discuta el cu mine chiar daca eu il ignor si ii tot repet ca nu am treaba cu el ... atunci il las sa isi imagineze ce vrea despre mine sau despre el si nu stiu eu ce isi mai imagineaza in fanteziile lui , iar eu imi continui rugaciunea impacat cu mine insumi si cu Dumnezeu ...


alta chestie : care este subtila strategie a diavolului prin care patrunde inauntrul nostru ?
stiti care ? ia ghici ...
este CALUL TROIAN ... adica : mai intai se furiseaza nevazut inauntrul duhului nostru , gandind exact aceleasi ganduri pe care le gandim si noi ... cum face asta ? usor : draci exista peste tot si ei umplu toate spatiile duhovnicesti , adica unul se ocupa cu un gand , altul se ocupa cu alt
gand , si impartindu-si sarcinile pot acoperi toate gandurile la care se pot gandi oamenii ; astfel la tot pasul poti sa dai peste draci fara ca sa stii asta , deoarece ei se identifica cu toate gandurile noastre si ne pot ispiti astfel prin orice fel de gand ... ei , dupa ce au facut aceasta chestie ( imitarea gandurilor noastre de la un moment dat ) , dupa un timp oarecare , incep sa schimbe foarte subtil , foarte incet gandurile noastre intr-o directie alta decat ne dicteaza inima noastre , indepartand astfel mintea de la atentia la ceea ce ne spune inima duhovniceasca ... caci in inima duhovniceasca este glasul Lui Dumnezeu , sau harul Duhului Sfant ... la inceput ne indeparteaza gandul foarte putin apoi tot mai mult incet incet ... daca vad ca incercam sa ne opunem intr-o anumita faza , incep cu diferite strategii ca amenintarea si
infricosarea sau linguseala si ademenirea ... daca ne lasam dusi de ganduri cadem in pacat ... ca
sa scapam de ele trebuie insa sa nu le dam atentie si sa ne rugam , cum am mai spus ... atentia
trebuie sa ramana tot timpul in inima cu toata increderea ... cu dracii nu trebuie discutat ,
caci scopul lor este sa ne tulbure , sa ne infricoseze , sa ne ademeneasca ... un singur lucru nu poate diavolul sa faca : sa ne spuna " fa ce iti spune inima " ... asta este singura arma care
poate distruge absolut toate gandurile diavolesti : propria noastra inima ; asta este adevarata
smerenie ... nu este smerenie sa fii descurajat , sa fii departe de Dumnezeu si sa te consideri
incapabil de a implini poruncile Lui ; dupa asta poate sa descopere CLAR cineva daca se afla in
discutie cu gandurile diavolesti sau nu , adica daca se afla sub influenta lor sau nu : daca i se
pare ca poruncile Lui Dumnezeu sunt grele de realizat permanent , inseamna ca a pierdut harul ;
daca insa poruncile ( toate ) dumnezeiesti i se par foarte usor de infaptuit permanent , ca sunt foarte firesti si simple de inteles si de facut , atunci are harul Lui Dumnezeu in el , si atunci este cu adevarat smerit ... alt fel de smerenie este o falsa smerenie , o paruta smerenie , ca atunci cand ai avea o caramida dar ti s-a parea ca acea caramida este casa toata ; sau mai multe caramizi eventual Laughing ( oricat de multe ) , dar inca nezidite ... deci smerenia o are acela care implineste poruncile cu usurinta chiar daca se considera si pacatos in acelasi timp ... am mai spus : in auto-osandire iadul nu trebuie sa patrunda in inima , sa ia adica locul harului ...
mila Domnului ! cine are urechi de auzit sa auda ...

Vezi profilul utilizatorului

14 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 5:58 pm

uneori infiltrarea diavolului inauntrul duhului nostru poate sa fie de scurta durata , chiar ca o strafulgerare , dupa care urmeaza ispitirea ... am zis strafulgerare pentru a aduce aminte si de
faptul ca diavolul se poate prezenta in fata constiintei noastre si ca inger de lumina ... daca o patima ne ataca si nu putem sa scapam de ea sunt doua situatii posibile :
- ori am judecat
- ori patima are niste puteri ascunse prin care lucreaza asupra noastra , iar mintea noastra nu e
in stare sau nu e suficient de rafinata ca sa vada acele puteri ascunse ... nu ramane decat sa ne rugam ca sa nedescopere Domnul care sunt acele ascunzisuri ale patimii care actioneaza in
subconstientul nostru ... chiar si dracii pot sa atraga mintea spre interior , in aparenta in inima ; insa prin actiunea lor nu vom gasi in interior bunatatea cereasca si iubirea fara de rautate ci vom gasi frica , spaima , judecarea , lumini false ... adevarata inima duhovniceasca este iubirea fata de toti fara deosebire si in primul rand fata de Dumnezeu ...

1. daca am judecat , sa nu mai judecam ...
cred ca cel mai bine este sa iau un exemplu concret ca sa vedem clar ce trebuie facut ; de exemplu sa zicem ca eu am inceput sa ma gandesc ca in ziua de azi este foarte raspandit pacatul cutare , si il pomenesc ; asta este o forma de judecare subtila , caci pomenind pacatul acela nu este ceea ce imi pare mie - " o lupta impotriva pacatului " sau " o aparare a credintei " , ci este judecare - " ca aia fac cutare pacat " ; noi nu trebuie sa pomenim pacatele oamenilor , trebuie numai sa recunoastem exitenta lor cand vedem aceasta , caci nu poti nega existenta pacatului ; insa cad am inceput sa tot repet in gand ca ala face cutare pacat , deja am inceput sa judec ... si cand am inceput sa judec , in minte nu va mai fi bucurie ci se va salaslui
intunericul si apasarea sufleteasca , si ma simt ca si cum pacatul aceluia ma urmareste si nu mai pot scapa de el ; si astfel pacatul altora devine stapan pe sufletul meu si voi incepe sa fiu si
eu luptat de pacatul aceluia in gand sau chiar si cu fapta ... dar daca de exemplu am avea iubire
fata de toti , indiferent de ce pacate ar face , nu am mai fi luptati de pacatele straine ; caci
spune clar : " dragostea nu pune la socoteala raul , dragostea se bucura de adevar " ; sau "
celor curati toate le sunt curate " adica vad cu ochi curati chiar si pacatele altora ...
dragostea nu pune la socoteala raul inseamna ca nu pomeneste raul sau pacatele altora ; dragostea se bucura de adevar inseamna ca se bucura de pocainta si intoarcerea celorlalti ; deci a te intrista de pacatele altora este bine numai atunci cand si acele persoane se intristeaza de pacatele lor si se pocaiesc ; in aceasta situatie ii ajuti cu intristarea ta sa depaseasca pacatul , adica ii inveti si te rogi pentru ei ; insa daca ei insisi nu sunt dispusi sa se pocaiasca , atunci , a te intrista de ce fac altii inseamna a-i judeca ... deci cand am cazut deja intr-o astfel de stare de judecare , trebuie sa dam vina numai pe noi insine si nu pe ceilalti , sa zicem " eu sunt vinovat ca l-am judecat " ... si imediat sa zicem rugaciunea lui
Iisus , ca aceasta rugaciune ne ajuta foarte mult la mantuire , in permanenta ne ajuta ...
2. in a doua situatie , daca stim ca o patima ne ataca si nu putem sa izgonim gandurile , trebuie
sa ne rugam imediat cu rugaciunea lui Iisus ca sa ni se lumineze mintea si astfel prin acea lumina simtita din mintea noastra sa vedem ascunzisurile patimii ; dar , cum ziceam si mai sus , in general , cand o patima ne lupta este din cauza ca am judecat si atunci vom primi prin rugaciune raspunsul " lasa-i in pace si vei avea si tu pace " ; se mai poate intampla ca o patima sa ne stapaneasca din cauza ca am primit alte ganduri patimase ( neobservate ca atare , adica ca sunt patimase ) inrudite cu patima respectiva care atrag si patima aia sa intre in noi ; si noi suntem inca intr-o faza de intunecare a mintii in care nu putem inca sa recunoastem acele ganduri ca fiind patimase ; de exemplu : sunt prieten cu cutare persoana ; acea persoana incepe sa imi vorbeasca de cutare pacat ; daca eu nu sunt legat in mod patimas cu acea persoana voi putea sa stau linistit fara sa fiu stapanit de gandurile pacatoase despre care imi vorbeste acela ; insa daca am o legatura patimasa fara sa imi dau seama , voi incepe sa fiu atras de patima despre care imi vorbeste " prietenul " meu ... sau daca ti se face frica de faptul ca cutare persoana vorbeste de pacate si tu auzi , si ti se face frica ca ai sa fii si tu stapanit de patima aia este din doua motive : ori nu ai credinta ca Dumnezeu te poate pastra neatins de ganduri in orice situatie ( si de necredinta asta boleste intreaga umanitate foarte tare ) , ori l-ai judecat pe acela ca vorbeste asa si te ataca in consecinta si pe tine gandurile ...
iata : sa zicem ca vad un pacat ; imediat imi spun " lasa , sa nu il judec ! " , insa observ ca judecarea umple sufletul meu fara ca eu sa doresc asta ... asta se intampla de multe ori la fiecare ... ce se intampla in realitate deci eu am decis : " sa nu judec " dar iata ca gandurile de judecare imi umple mintea si inima fara voia mea !!!
daca ne rugam , ni se va lumina mintea si vom observa care este de fapt procesul care se petrece
, si de ce nu ne putem impotrivi judecarii ... iata ce se intampla : cand eu am zis " sa nu judec
" chiar in acel moment intru intr-o legatura duhovniceasca , NEVAZUTA DE CEI MAI MULTI DINTRE NOI , ADICA INCONSTIENTA SAU SUBCONSTIENTA , cu cei care judeca si nu socotesc aceasta ca fiind pacat
; si deci mintea mea intra intr-un conflict interior ascuns multora cu alte minti care judeca
pacatul acela sau alte pacate si nu socotesc aceasta judecare ; din cauza ca mintea mea nu este
inca destul de rafinata ca sa inteleaga ce se intampla in realitate , adica sa simta ca de fapt
eu am intrat in conflict cu cei care judeca de buna voie , atunci eu voi continua sa imi repet in
mintea mea " sa nu judec " dar voi primi mereu raspuns " judeca ca nu e nimic asta " ; si daca
voi continua acest conflict launtric ( acest conflict se desfasoara de obicei in cateva secunde , foarte rapid si asta este unul dintre motivele pentru care este greu sa il observi ; un alt motiv este ca multi nu stiu si nu cred ca este posibil ca mintea noastra sa intre in conflict cu alte minti asa de usor ) , adica daca voi continua sa ma contrazic cu cei care judeca pacatele , voi
ajunge evident sa fiu stapanit de judecarea lor ; adica eu i-am judecat pe cei care judeca , si deci prin judecarea celor ce judeca pacatele am ajuns si eu sa judec pacatele fara sa vreau aceasta ...
este subtil dar asta este adevarul ; eu am procedat astfel si am scapat de pacatul judecarii ;
adica nu ma mai stapaneste ... imi dau seama foarte repede cum se strecoara pacatul prin gaduri si am gasit calea prin care pot sa le opresc ; gandurile pacatoase nu le pot opri in mintile altora ci numai in propria mea minte ; deci sa nu-i judecam interior nici pe cei ce judeca ci sa pastram pacea interioara permanent ca sa fim vrednici de Domnul ...
si asa pot spune ca foarte mare parte din gandurile care trec prin mintea noastra nu sunt de fapt
ale noastre ci ale altor minti ; iar noi trebuie sa le pastram numai pe ale noastre , si ale noastre trebuie sa fie bune ...

Domnul a spus : " cine va avea credinta cat un graunte de mustar daca va zice orice , fi-va lui
orice va zice " ; asta este marea taina a existentei ... adica realitatea in care traieste
fiecare este de fapt ceea ce el isi imagineaza despre el insusi si despre lumea inconjuratoare ... deci existenta in care fiecare traieste este de fapt proiectia propriilor conceptii despre
existenta , adica modul in care acea persoana concepe existenta ... asa se faceau minunile ; de
ce nu se mai fac minuni si astazi ? din cauza ca crestinismul este de forma , adica este un
crestinism formal , fara a avea insa harul Duhului Sfant ... problema este ca forma nu a mantuit niciodata pe nimeni ci numai harul Duhului Sfant ...
sa meditam la porunca iubirii de vrajmasi pe care ne-a poruncit-o Domnul si ni se va descoperi si
aceasta taina a existentei ; astfel vom ajunge si noi intr-o buna zi sa ne creem propria noastra
existenta in mod responsabil , cu harul Duhului Sfant ... iar credinta nu inseamna sa crezi numai
asa cateva minute sau ore , ci 24 de ore din 24 si 365 de zile pe an ... numai asa putem invinge
pacatul si sa ne construim propria noastra existenta separat , independent de cea a celorlalti
... caci existenele oamenilor pot coexista in mod minunat , fara nici un conflict reciproc , chiar si daca sunt contradictorii prin iubirea de vrajmasi ...

Vezi profilul utilizatorului

15 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 6:04 pm

unerori diavolul incearca sa ne ia de prosti si ne ispiteste cu fel de fel de ganduri ademenitoare ; daca vede ca nu reuseste ne lasa in pace oarecum ; ne lasa in pace uneori mai mult alteori mai putin , si atunci este pericolul de a judeca ; caci daca continuam sa avem aceeasi atitudine de aparare pe care o aveam cand incerca sa ne convinga sa pacatuim , cadem in judecare ... uneori ne lasa in pace numai putin ca sa puna la incercare rafinamentul mintii noastre , adica ne incearca sa vada daca nu ne tulburam de desele si finele schimbari ale tacticii de lupta ; de aceea trebuie sa fim intr-o permanenta stare de atentie si prezenta duhovniceasca ... tot ce am spus pana acuma despre lupta duhovniceasca se potriveste cu treapta a doua a vietii duhovnicesti , pe care sfiintii parinti o numesc dragoste sau nepatimire sau iluminare sau desavarsire sau sfintenie ... toate acestea se refera la aceeasi treapta , despre care a spus si Mantuitorul in fericirea care zice : " fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu " ...
prima treapta este lupta cu gandurile in care avem tulburari majore , lupte grele ... in aceasta
prima treapta harul sse lupta sa curateasca mintea de gandurile pacatoase ; este rugaciunea mintii ...
in a doua treapta ( rugaciunea inimii ) , apare iluminarea cand lupta cu patimile ia forma luptei
pentru dragostea dumnezeiasca si devine o lupta usoara ... aceasta a doua treapta culmineaza cu
dragostea sau sfintenia cand cad de pe noi toate patimile si omul devine asemenea cu Dumnezeu ;
treapta iluminarii se numeste asa deoarece in cadrul acestei trepte sufletul se ilumineaza si
apare in el o lumina simtita si o bucurie duhovniceasca ... de la finele acestei trepte sufletul este plin de bucurie si lumina si simte dragoste fata de toti fara exceptie ... deci in aceasta treapta harul patrunde si in suflet si ajunge chiar sa curete si suprafata inimii ; harul incepe sa patrunda si in trup , adica omul ajunge la rugaciunea vazatoare si nu mai este tulburat nici macar in somn ...
treapta a treia incepe de la dragoste si se termina cand omul ajunge la desavarsirea deplina , adica la cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu desavarsit ... aceasta treapta a treia este
foarte intinsa , si in aceasta treapta harul se lupta sa patrunda si in trup deplin ; si pe
masura ce patrunde si in trup patrunde si in adancul inimii , iar vedeniile ceresti devin tot mai dese si mai inalte ... in finele acestei trepte ultime , omul ajunge sa fie pe deplin stapan si asupra propriului trup si chiar asupra intregului univers , si poate sa faca absolut orice isi
doreste ; adica ajunge dupa cum a spus si Mantuitorul , sa poata muta si multii din loc cu
rugaciunea sau sa creeze oameni din pietre instantaneu sau orice isi doreste ; si in general
absolut orice isi propune cu mintea se implineste si in fapta prin minune ... deci mai intai are
un control deplin asupra propriului trup , in sensul ca daca doreste sa nu mai manance , sau sa
nu mai simta frigul , sau sa treaca prin pereti , sau sa devina invizibil , sau sa zboare , sau
sa se mute trupeste instantaneu in alta parte a universului , sau orice poate sa gandeasca cu
mintea , va fi dupa cum isi doreste ... apoi are un control deplin si asupra intregului univers si poate schimba orice isi doreste chiar si legile fizicii ; ba chiar are un control deplin si
asupra trupurilor si sufletelor celorlalti oameni si poate sa produca orice fel de schimbare in
ele ... desigur ca are putere si asupra timpului , asupra trecutului si viitorului , si poate
schimba orice isi doreste si in trecut si in viitor ; si poate sa calatoreasca in timp cu trup cu tot , sau sa opreasca timpul si universul din miscare ... cu alte cuvinte poate sa faca absolut
orice isi doreste ... aceasta treapta a avut-o desigur , Mnatuitorul , si sfintii parinti spun ca
la aceasta treapta ajunge abia unul dintr-o generatie ... ceilalti sfinti se apropie numai de
aceste puteri dumnezeiesti ...

daca cineva ma contrazice eu cedez chiar daca am dreptate ; deci chiar si daca stau de vorba cu
cineva si incepe sa ma critice si nu are dreptate ii spun cu pace : " nu vreau sa ma contrazic "
si atata , nu mai discut ; cu diavolul nu trebuie discutat niciodata pentru ca este o argumentare
fara rost care ne duce INEVITABIL la pierderea harului ... deci atata " nu ma contrazic pentru ca
vreau sa fiu bun la suflet si cu pace , nu rau si tulburat " ... noi suntem neputinciosi in a
schimba aceasta lume , pentru ca numai un singur lucru nu poate schimba Dumnezeu : nestiinta
omeneasca si reaua alegere ...
daca cineva nu este de acord cu mine ii spun : " pace tie ; eu nu ma contrazic " ...
chiar si in interiorul Bisericii ortodoxe sunt foarte multe neputinte , pacate si chiar erezii ,
care sunt insa tolerate din anumite motive ... insa daca nu suntem noi raspunzatori de situatiile
respective trebuie sa nu discutam despre ele cu nimeni caci altfel pierdem harul ...
daca un om lumesc ma contrazice ii spun cu blandete : " pace tie ; eu nu ma contrazic " ... si
atata ... mai este ceva de zis ? daca continua sa vorbeasca cu mine il las sa zica ce vrea fara sa il judec , eu mi-am facut datoria sa ii comunic atitudinea mea ; nu intervin decat daca se
calmeaza si incepe sa vorbeasca impaciuitor ; noi nu putem sa rezolvam prin noi insine conflictele si judecarile din aceasta lume , dar putem sa ramanem neafectati de ele , sa ramanem in rugaciune netulburati , cu inima impacata ...
trebuie sa lasam toate lucrurile in voia lui Dumnezeu cu incredere , fara teama ... sa nu luam
seama la amenintari si sa nu punem la inima raul , ci sa ramanem cu inima luminata de har , blanda si iubitoare fata de toti ...
ziceam ca in interiroul Bisericii sunt multe pacate , chiar si erezii , tolerate din pogoramant ... daca Biserica face pogoramant fac si eu , dar daca nu sunt eu raspunzator de situatia
respectiva nu discut despre ea , nu ma bag ; vor raspunde cei care sunt pusi de Biserica sa raspunda ...
daca cineva din interiorul Bisericii ma contrazice intr-o chestiune de credinta si eu am dreptate , atunci , evident , din punctul meu de vedere , omul respectiv devine eretic sau anatema , adica nu se mantuieste ; insa daca Biserica il accepta din pogoramant eu nu protestez , insa nefiind la
nivelul lui este de dorit sa intrerup discutia cu el despre situatia respectiva , sa nu ma mai
contrazic ca sa nu pierd harul ... Hristos ne porunceste sa iubim pe vrajmasi , si pe aceasta
temelie se zideste in permanenta viata noastra de rugaciune , pe dragoste si blandete ...
niciodata sa nu ne contrazicem cu nimeni si apoi sa ne ducem la altarul inimii jertfa rugaciunii
neincetate ...

unii cred ca in anumite siutuatii este permis sa te aperi , sa contrazici , s iti aperi familia etc. ... asta este neputinta ... unii considera ca este bine sau acceptabil sa adresezi altuia
cuvinte de invinuire : " tu esti cutare sau cutare " insa asta nu inseamna sa intorci obrazul
celalalt ; eu am incercat sa traiesc si intr-un fel si in celalalt , si am observat ca harul se
pastreaza numai prin iubirea neconditionata fata de toti fara exceptie ...
nu trebuie sa avem niciodata ganduri de invinuire sau de amaraciune fata de altii , de intristare , de judecare , de respingere , sau orice gand rau cat de mic cu privire la cineva oarecare ,
oricat de pacatos sau eretic sau viclean ar fi acela ...
unii considera , si astia sunt multi poate , ca este drept sa aperi credinta cu bata , sau cu
amenintarea , sau cu cuvinte urate , sau cu judecarea acelei persoane , sau prin a-i dori raul , sau prin a fi pur si simplu intristat de persoana respectiva , insa asta nu este iubiera de
vrajmasi ... Mantuitorul nu zice niciodata sa nu iubim pe oarecine , sau sa judecam , sau sa il
gandim de rau , ci spune numai sa iubesti pe toti , dar cu cei cu care nu te intelegi sa nu discuti , si asa vei avea pacea pe care o au ingerii din ceruri inca de aici de pe pamant ... nu este frumos a trai asa ? eu am incercat si am vazut ca asta este harul si pacea si bucuria si rugaciunea si smerenia neincetate ... Mantuitorul nu S-a contrazis niciodata , cel mult a dat unora care puteau intelege cateva argumente ca ceea ce zice El este adevarat ; in rest atata zicea : " Adevarat adevarat va spun voua ! " , adica vorbea cu cei care Il puteau intelege , fara a Se contrazice , cu pace si intelegere ... El niciodata nu vorbea pentru cei care Il urau sau nu erau de acord cu El sau Ii purtau pica din invidie , vorbea numai cu cei care simteau ca El are cuvintele Vietii vesnice ...
sa nu creada cei care citesc si nu sunt de acord cu ceea ce am scris eu pana acuma ca eu pentru ei vorbesc ; eu cu ei nu discut in contradictoriu si nu le port nici pica ci le doresc tot binele de pe lumea asta ... " iubiti-va unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi " spune Mantuitorul aratandu-si palmele Sale ...
unii considera ca Mantuitorul S-a lasat rastignit chiar daca putea sa dea dee pamant cu armata
romana ; e drept , putea sa dea de pamant cu ei , dar nu ar fi facut-o deoarece ii iubea ...
altii cred ca din pricina iubirii de vramasi , Mantuitorul era neputincios , si nu S-a putut
apara de romani si iudei ... insa Mantuitorul Se putea apara , dar nu pe calea razboiului ;
ganditi-va : daca El a trecut prin pereti cu trupul , oare puteau romanii sa puna mana pe El daca El nu ar fi dorit aceasta ; cacai daca voia ar fi disparut din fata lor cu tot cu ucenicii lui ;
cadn iudeii au vrut sa Il arunce in prapastie nu au putu caci puterea neinteleasa pentru ei pe care o avea El ii oprea sa poata pune mana pe El ; la multi mucenici cadeau lanturile de pe ei , sau nu erau afectati de foc etc. ; prin toate acestea se arata ceea ce a spus Mantuitorul : " nimic nu se intampla pe pamant decat din voia lui Dumnezeu " ; insa cand Mantuitorul a patimit fara sa isi foloseasca de data aceasta puterea dumnezeiasca , ne-a aratat noua ce trebuie sa facem in situatia cand inca nu avem puterea de a face minuni ca El : trebuie sa ii iubim pe vrajmasi si sa luam totul ca de la Dumnezeu , caci El are putere sa ne scape oricand voieste ... totul este in mana Lui , nimic , absolut nimic nu se poate atinge de firele noastre de par decat daca El voieste aceasta ; mare taina ! apoi a strigat pentru noi : " Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu , pentru ce M-ai parasit ? " ; a vrut prin aceste cuvinte sa ne arate ca nu Dumnezeu este neputincios ca sa ne scape , ci noi suntem , sau cei pentru care ne dam noi viata dupa exemplul Mantuitorului ...

deci sa nu luam seama la cei care ne critica sau ne vor raul ... nu trebuie sa le dam nici o atentie ... numai iubirea este mantuirea noastra ... ii spun " pace tie frate ! " fara sa intru in discutie ca gandurile ... uneori diavolul ne vorbeste : " aaa m-ai blestemat , nu vorbesti cu mineee " , si moare de ciuda , ma invidiaza , ma acuza ca nu am iubire ; iar eu zic numai atata : " blestemat sa fie dracu' " adica anatema , adica nu discut cu diavolul , ca asta inseamna ... multe smecherii mai are diavolul in plan cu mine : vrea sa ma prosteasca cu orice chip , ca sa ma foloseasca la blestematele lui planuri ... ma ia de prost bineinteles , ca doar numai la prostii ii sta capul ; unii diavoli se folosesc si de poruncile dumnezeiesti ca sa ne atraga la blestematele planuri ; cand vorbeste cu mine eu il blestem de nu se vede , nu stau de vorba cu el ; caci diavolul asta este : daca ii spui sa te lase in pace , ai facut cea mai mare greseala : ai intrat in discutie cu el ; huuuuiiii , cu diavolul nu trebuie niciodata sa vorbesti , blestemat sa fie , anatema ; diavolul este moartea ... anatema , anatema , anatema la infinit ... scopul diavolului asta : cu orice chip sa te faca sa discuti cu el despre ce vrei sa faci tu , ca astfel sa iti slabeasca puterile de a mai face poruncile lui Dumnezeu ; caci in momentul in care ai intrat in discutie cu el , gataaaa , harul a plecat si ai ramas gol , singur impotriva diavolului ... diavolul spune mii de minciuni ; el iti spune : " te iubesc " ; de mii de ori iti sopteste asta la ureche , si ti-o spune cu toata dragostea , cu rabdare si cu blandete , cu paruta iubire duhovniceasca si cu aparenta intelepciune dumnezeiasca ; te ademeneste cu mari descoperiri , cu sporire duhovniceasca , numai sa intri in discutie cu el , fie si numai sa te contrazici cu el spunandu-i ca minte : " minti " ; in momentul in care i-ai spus " minti " ai vorbit cu el si ai pierdut harul , convingerea si lumina interioara ... el atata vrea , sa ii dai atentie , sa te contrazici cu el ... daca ii spui lui : " sa fii blestemat " ai pierdut harul ca ai vorbit cu el ... cand iti vine un gand ademenitor , nu trebuie sa spui decat atat : " dracu' ! blestem ! " ; scurt , si ca si cum ai vorbi cu Dumnezeu , nu cu el ... pana pleaca ; si sa nu te ma uiti dupa el cum pleaca , ca se intoarce ... uita-te numai la Dumnezeu ca asta il arde pe satana ...

Vezi profilul utilizatorului

16 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 6:08 pm

curatirea sufletului de ganduri cere timp si atentie ; cata atentie si timp ai sa dai acestei
lucrari fine , atatea reultate ai sa obtii ; cei care isi pierd timpul in contraziceri nu observa
pacalelile vrajmasului decat in parte ... la fel si cu grijile desarte , te imprastie de la
lucrarea mantuirii ... si astfel pierzi harul ... harul este rugaciune , atentie , iubire ,
blandete , pace neincetata ... nimic altceva nu conteaza : " cine mantuieste , mantuiasca-si sufletul sau ! "
sau : " dobandeste pacea si mii se vor mantui in jurul tau " fara a purta tu de grija la asta in
mod deosebit ...
este bine sa scrii astea mereu ca sa le tii minte ...
da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta
lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca
insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum
este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea
exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu
suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii
Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai
tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care
pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata
unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo , singura cale de a mai comunica intre noi este numai prin rugaciune , adica prin ganduri , si nu orice ganduri , ci numai prin ganduri bune ; adica nu se mai poate comunica prin vorbe cum facem aici pe pamant , ci se va comunica prin ganduri bune ... cine va avea ganduri rele nu va putea sa comunice cu nimeni , nici macar cu ceilalti pacatosi , ci se va simti separat de ceilalti ca de un zid de netrecut ... si astfel , pacatosii se vor chinui vesnic in singuratate ,
caci singura cale de a comunica acolo este rugaciunea si gandurile sfinte ... si nici vad sau auz nu mai este acolo : aici vedem si auzim cu simturile astea pamantesti , dar dincolo , vazul si
auzul este numai prin simturile sufletului ; deci cine nu va avea rugaciunea vazatoare nu va vedea nimic acolo ... singura vedere care mai exista acolo ramane numai vedera sufleteasca , care este prin gandurile sfinte ... deci cine nu are numai ganduri sfinte , se va simti asa cum aici un om nu poate comunica cu nimeni , nu vede si nu simte nimic nici nu aude ... ia ganditi-va ! va dati seama ce spaima si ce chinuri au oamenii aceia care stau dincolo intr-un intuneric absolut , nestiind ce este in jurul lor ? uad numai strigatele de spaima ale celorlalti pacatosi ca si ei dar nu pot sa comunice unii cu altii ... stau singuri intr-un intuneric in care nu distingi nimic si se chinuie ; alteori vad chipuri inficosatoare care le maresc chinurile permanent ... si cu cat iti este mai frica cu atat frica si spaima te va stapani mai mult , nemaiputand scapa oricat ai incerca pe orice cale ... si astfel spaima se mareste mereu ... si simti ura celorlalti fata de tine , caci acolo unde ar trebui sa simti iubire , cum erai obisnuit pe pamant , acuma simti ura si respingere ; si daca incepi sa ti se faca frica , frica si spaima vor spori apoi neincetat in sufletul tau ... si tot asa ; ura , chin , spaima , intuneric , groaza si permanenta apasare sufleteasca ... toate acestea sporesc pana la limite cu muuuuuuuult peste limitele cunoscute aici pe pamant ; spunea par rafael noica , ca daca , aici pe pamant , un om pacatos ar simti chinul iadului , fie si numai intr-o mica masura , cu siguranta ca se va sinucide ; rari au fost oamenii care sa poata suporta aceste chinuri aici pe pamant , si sa nu isi ia viata : numai aceia care au cunoscut si marimea milostivirii si iubirii nesfarsite a Domnului , adica sfintii ... de aceia nici nu da Dumnezeu oricui sa vada acele chinuri , ca sa nu se sinucida ... de altfel , cazurile acestea de sinucideri , tot unei simtiri a chinurilor iadului se datoreaza ...
deci sa fim buni , ca sa vedem si aici si dincolo Lumina ... si buni , nu asa cum inteleg sectarii , Dumnezeu sa ii ierte ; ci buni in sensul de bunatate cereasca , interioara , in sensul de lumina a sufletului ...
iadul se aseamana cu un pamant pe care nu mai este absolut nici o sursa de lumina sau de caldura ; din asta rezulta frig ( si in iad iti ingheata sufletul ) , intuneric , singuratate absoluta ,
lovituri ( in iad simti apasare sufleteasca sau ura , respingerea celorlalti ) , deznadejde ,
spaima etc ...
odata sa simta cineva acele chinuri si ii va fi frica de ele toata viata si nu le va mai uita
niciodata ...
dar , asta este ... trebuie sa ne osandim la iad mereu , caci alta cale de a scapa de iad nu este ; daca judeci iadul iti cuprinde tot sufletul dar daca te auto-osandesti la suprafata la iad , in
interior ramai lumina ... asta e taina vietii duhovnicesti ... mereu sa treci peste relele din
lumea asta , fara sa te contrazici cu nimeni ...
strategia asta : prin lupta sa ajungem la pace , o au foooooooooaaaaarte multi crestini ; insa
asta este si strategia pe care au avut-o absolut toate razboaiele din istorie ; fiecare razboi a
cautat mereu pacea sau " binele " cuiva , dar a cautat-o pe o cale care nu este de la Dumnezeu :
prin razboi ... asta este greseala despre care vorbeam : asa cum prin pace nu se ajunge la razboi
, nici prin razboi nu se ajunge la pace ... este o strategie necrestina , care a umplut istoria de razboaie ... deci eu ii las pe altii sa se contrazica cat vor , eu unul stiu ca binele este
bine daca se face cu binele , pacea este pace daca se face cu pace , iubirea este iubire daca este cu iubire etc ... deci trebuie sa ii iubim pe toti fara exceptie , indiferent ce fac , ca fac pacate , ca sunt eretici , ca se contrazic , orice nu conteaza ... sa ii lasam in pace pe toti si vom avea si noi pace : cum zicea sfantul Siluan : fratele nostru este viata noastra vesnica , prin el ( prin atitudinea fata de el ) te osandesti , prin el te mantuiesti ... deci sa ii lasam pe altii sa filmeze ce vor ei pe suprafata sufletului nostru , orice : pacate , erezii , dar noi sa ramanem mereu refractari la rau , fara sa judecam sau sa cadem in pacate ( sa nu le primi in interior ) ... asa este usor sa implinesti poruncile Domnului ... sa iertam ca sa fim iertati , sa trecem cu vederea ca sa trecem si noi dincolo cu bine , sa nu pomenim relele altora ca sa ne putem ruga neincetat ...
constati raul cand el exista ... dar nu trebuie sa il spui in exterior sau sa il comentezi ...
pur si simplu il treci cu vedea cu pace , fara sa comentezi nimic ... dar nu il lasi sa iti intre
in interiorul inimii , ca atunci va ajunge sa te stapaneasca si vei pierde harul ...

Vezi profilul utilizatorului

17 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Joi Oct 02, 2008 6:11 pm

a citi carti nenumarate sau a vorbi despre rugaciunea lui Iisus dar fara a o spune , este nimic altceva decat mandrie , slava desarta si trufie ... asa am facut si eu de multe ori , credeam ca am aceasta rugaciune dar in realitate nu o mai aveam ci se transformase intr-un automatism : am inceput sa o spun fara de atentie si fara sa traiesc in mod real cuvintele rugaciunii , fara sa simt in mod real nevoia de Domnul , gandindu-ma la cai verzi pe pereti , si avand impresia ca eu
ma rugam , dar de fapt era o minciuna , un automatism , niste simple cuvinte ; nu spun ca acestea nu sunt bune deloc , dar nu se compara cu rugaciunea cu atentie ... duhovnicul mi-a spus sa schimb uneori cuvintele rugaciunii ; si par proclu mi-a spus ca schimbarea nevointei naste ravna si traire , sau atentie ... deci , este asa cum spui tu , automatismele fara atentie nu prea au valoare , si mai ales este inselaciune sa te rogi asa mereu ; da dovada de mandrie , slava desarta si trufie ...
tot asa si cu postul : m-am hotarat odata sa mananc numai de post tot timpul anului , si nu imi era greu , ba chiar ma simteam foarte bine din punct de vedere duhovnicesc ... dar din momentul in care duhovnicul mi-a spus sa mananc si de dulce dar cat de putin , pentru smerenie , desigur , am facut ascultare ... insa mancarea de dulce naste inauntrul tau niste explozii de energie , si daca mananci multa mancare de dulce , energia respectiva devine imposibil de controlat si incep
luptele cu gandurile , iar noaptea inima nu mai vegheaza la ispitele vrajmasului ... deci mancarea de dulce este bine sa fie in cantitati cat de mici posibil , caci efectul ei este exploziv fata de cea de post ... deci trebuie facuta si aceasta diferenta ...
insa daca gandurile incep s ne lupte nu trebuie sa deznadajduim ci sa asteptam cu smerenie ajutorul de la Dumnezeu , Singurul care ne poate mantui ... nu trebuie sa ne lasam ci sa luptam pana la ultima suflare ; este foarte important , ca daca am judecat pe cineva in aceasta zi , si
seara nu mai am bucuria aceea duhovniceasca care iti arata ca inima iti este plina si ca nu vei avea de suferit de la draci nici noaptea , atunci , trebuie sa iti fie frica sa mai inchizi ochii , si sa te rogi pana harul va reveni ; si daca adormi din Doamne Iisuse cu mare frica si atentie
, chiar daca nu ai revenit la starea duhovniceasca pe deplin , ci in tine mai este o oarecare lupta , te va ajuta Dumnezeu si nu te va lasa ; te va ispiti si vrajmasul desigur , dar daca de 20 de ori va ingadui Dumnezeu sa te ispiteasca demonii in vis , de 20 de ori te vei trezi in
noaptea aceea si te vei ruga sa revina harul ; si harul va reveni si nu te va lasa in cursa vrajmasului ... dar pentru asta trebuie sa ai mereu in tine o frica de Dumnezeu , nu frica de chinurile iadului , ci frica de a nu placea lui Dumnezeu ... caci este diferenta intre aceste doua frici : frica de chinuri nu te scapa de pacate , dar frica de a nu placea Domnului in fiecare moment te va duce cu Hristos chiar si in chinurile iadului daca asta iti va cere El de la tine ... trebuie sa traim mereu in frica Domnului dar si dragoste fata de El , si cu bucurie duhovniceasca ...

bucuria Duhului Sfant vine atunci cand poti sa iti opresti gandurile si sa privesti existenta in mod simplu si curat ...

gandurile care nu le putem opri cu usurinta sunt ale altora , nu ne apartin noua ... numai cele care poti sa ti le infranezi fara efort sunt ale tale ... deci daca anumite ganduri sunt ale altora si nu ale mele , altfel trebuie eu sa ma raportez la ele : " nu te impotrivi celui rau ,
iubeste pe vrajmasii tai " ... nu trebuie sa luptam impotriva gandurilor niciodata , ci numai sa le ignoram si sa ii iertam pe toti ... absenta bucuriei duhovnicesti arata clar ca ai luat-o pe o cale gresita ; nevointa trupeasca sau mentala trebuie sa iti aduca bucurie tot timpul ...
intristarile nu trebuie dorite caci nu asta este smerenia ... smerenia nu este a dori intristari si a sta intr-o stare de intristare , ci smerenia este sa accepti intristarile atunci cand ele vin fara voia ta ; caci intristarea este patima iar bucuria este roada Duhului ... dar noi trebuie doar sa primim intristarile cu bucurie caci avem porunca iubirii ...
deci porunca este sa nu fim tristi ci sa ne bucuram de iubirea lui Dumnezeu fata de tot neamul omenesc ...
unii cred ca este bine sa te aperi de vrajmasi , sa iti aperi familia , credinta , prin certuri si razbunari etc ... insa nu asta este porunca Domnului ... chestia asta cu apararea este doar ingaduita de Biserica pentru neputinta noastra , dar in fond este acelasi lucru ca si razboiul :
un pacat ... ati apara familia sau credinta nu inseamna sa te certi cu vrajmasii sau sa le doresti raul , ci trebuie facuta in tacere , smerenie , iertare si rugaciune ...
de multe ori , gandul ma atrage spre pacat si observ ca nu ii pot rezista ; atunci trebuie sa constietizez ca acela nu este gandul meu , ci este al altuia care iubeste pacatul din nestiinta , si daca ii iert pe cei vinovati de gandurile pacatoase atunci dobandesc si puterea de a vedea pacatul detasat , fara sa devin victima lui nici macar cu gandul ... apoi imi vine si puterea de a ignora si de a trai mai departe viata duhovniceasca cu bucurie ...

Vezi profilul utilizatorului

18 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Vin Oct 03, 2008 8:15 am

ce sunt prietenii din aceasta lume ? sunt oameni care iti sunt prieteni la un pahar de vin sau nu stiu ce alte probleme lumesti , dar pana in momentul in care se simt nevoiti sa iti faca ceva rau ... nu va incredeti in prieteni , caci crestinii nu au prieteni in aceasta lume ... ma refer la adevaratii crestini , adica la aceia carora le-a descoperit Dumnezeu viclenia acestui veac si cum se poate sa traiesti in aceasta lume fara de pacat , si care sunt foarte rari ...
caci nu exista dragoste fara adevar ( cum zic de exemplu catolicii ) dar nici adevar fara dragoste ( cum au cei ce apara credinta prin contrazicere sau despartire de Biserica precum stilistii ) ; iar adevarul este o Persoana , Persoana divina , iar nu niste canoane sau dogme sau teologie sau pogoraminte de la toate aceste reguli s.a.m.d. ... Adevarul este Hristos si se afla in Biserica Ortodoxa ... caci cine pune in discutie Adevarul ortodox , adica pe Hristos , cu oameni care nu pot sa Il inteleaga , Il reduce pe Hristos la nivelul de discutie in contradictoriu despre un adevar inchipuit si care nu mai este Hristos ci o dogma sau un canon sau un pogoramant sau nu stiu ce alt adevar de bun simt sau nu stiu ce ... Adevarul este insa Hristos si este o Persoana absolut libera de orice contrazicere , care nu are nevoie de aprobarea nimanui pentru a se simti libera si fericita , si care are autoritate suprema fara a suprima prin asta libertatea de exprimare si de existenta a nimanui ... El este liber tocmai pentru ca respecta libertatea fiecaruia si a tuturor in acelasi timp ... intr-un cuvant , El Il iubeste pe Dumnezeu si isi iubeste vrajmasii ... El este dragoste , dar nu in inteles omenesc ...

Vezi profilul utilizatorului

19 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Vin Oct 03, 2008 9:06 am

Tudorel666


eliberat
Emanuel a scris:ce sunt prietenii din aceasta lume ? sunt oameni care iti sunt prieteni la un pahar de vin sau nu stiu ce alte probleme lumesti , dar pana in momentul in care se simt nevoiti sa iti faca ceva rau ... ETC...

Tocmai Hristos, pe care il ridici in slavi, a avut un prieten lumesc.

Vezi profilul utilizatorului http://lazarmariantudorel.blogsite.ro

20 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Vin Oct 03, 2008 11:35 am

si inca un cuvant imi mai insufla Duhul Sfant in legatura cu oamenii lumesti : sunt atat de plini de inselaciune ( minciuna ) si de intuneric incat satana ii foloseste cum doreste el de multe ori , la planurile lui ... iar planurile satanei nu vizeaza distrugerea sau intimidarea oamenilor lumesti , caci aceia sunt ai lui , ci urmareste intimidarea oamenilor din Biserica , care voiesc sa slujeasca lui Hristos cu inima curata ; impotriva acestora satana are o ura inversunata , si de multe ori , el ii se foloseste de oamenii lumesti ca sa slabeasca rugaciunea crestinilor adevarati ... la un om lumesc ii insufla sa iti zica ceva pacatos , la altul ii insufla sa te linguseasca , la altul sa te ameninte cu tot felul de amenintari mincinoase ca sa te duca in tulburare , judecare si teama , la altul sa iti faca ceva rau , la altul sa iti arate o falsa iubire si felurite promisiuni ; si satana lucreaza prin toti acestia in acelasi timp , cu scopul de a-ti complica razboiul , caci daca in clipa asta te razboieste intr-un fel , in clipa imediat urmatoare iti aduce alt fel de razboi prin altcineva , astfel incat sa te induca in eroare si sa te tulbure ... insa tu trebuie sa te mentii mereu neinfricat si netulburat in iubirea lui Dumnezeu , pentru care vei lua rasplata vesnica de la Stapanul Cerului si al Pamantului , Hristos Dumnezeul nostru , fara voia Caruia nici un fir de par nu se clinteste din capul nimanui ...
sa nu pierzi lumina interioara a rugaciunii pentru nimic din lumea asta ... sa doresti tuturor binele fara patima , iar mai presus sa iubesti pe Dumnezeu si sa nu judeci pe nimeni , nici pe vrajmasii Lui Dumnezeu ...
sa nu crezi niciodata in ceea ce iti sun gandurile , caci acestea spun intotdeauna numai minciuni ; adevarul se afla numai in inima si numai acolo , si se afla numai prin rugaciune si insuflarea Duhului Sfant ... la ganduri insa nu trebuie dat niciodata nici o atentie sau sa discuti cu ele , caci scopul lor asta si este : sa discute adevarul ca sa il micsoreze la nivelul intelegerii inselatoare ; iar adevarul nu este altceva decat dragostea de Dumnezeu in lumina interioara si nejudecarea vrajmasilor ... iar gandurile fac doua lucrari in mare : sa te infricoseze sau sa te minta cu iubiri patimase ...

Vezi profilul utilizatorului

21 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Dum Oct 05, 2008 11:30 am

bine va regasesc pe voi , toti cei iubitori de Hristos si care va bucurati de iubirea lui cea dulce ...
care este definitia patimii ? avem patima fata de un anumit lucru atunci cand despartirea sau pierderea lui ne provoaca intristare ... daca moartea parintilor , sotiei sau sotului , sau a copiilor iti provoaca intristare , ai patima fata de acele persoane ; pentru persoanele moarte trebuie numai sa te rogi si nu sa te intristezi de pierderea lor ... daca iti pierzi serviciul sau esti dat afara de la facultate din cauza ca cineva ti-a facut niste nedreptati , sau daca ajungi sa fii nedreptatit in continuu in locul unde stai , si te intristeaza asta , atunci ai patima si nu implinesti porunca iubirii de vrajmasi a Mantuitorului ...
iubirea de vrajmasi are niste cerinte :
1. mai intai sa nu te intristezi nici daca te omoara cineva sau orice nedreptati ti-ar face societatea in care traiesti ...
2. sa nu pomenesti deloc faptele acelora , nici macar in gand , purtandu-te fata de ele ca si cum pierderile ar fi nimica toata , si sa te bucuri duhovniceste in continuu ...
3. sa te bucuri din toata inima si cu toata deschiderea la revederea persoanelor care te-au nedreptatit , si sa le iubesti asa cum te iubesti si pe tine insuti ... sa it fie tie acele persoane ca niste fiinte foarte dragi pe care sa le iubesti in Hristos ...

dar totusi , cu oamenii care nu sunt cu Biserica , trebuie sa ii iubim dar de la distanta oarecum ... caci chiar daca ii iubim si ne bucuram de ei , totusi nu trebuie sa ne placa sa ne petrecem timpul cu ei , caci asta duce in mod sigur la pacat si la pierderea harului ... deci pe oamenii care sunt despartiti de Biserica , trebuie sa ii iubim in lumina , dar sa ne pazim de obiceiurile si vorbele lor care nu sunt ale Duhului sfant ci ale vicleanului ... fata de acesti oameni trebuie sa avem o atitudine de neimplicare afectiva , dar si de nerespingere in acelasi timp ; ca sa dau un exemplu ... ce zice scriptura despre acestia ? mai intai zice ca sa " iti fie tie ca un pagan si ca un vames " ( adica sa nu il primesti in casa si sa nu vorbesti cu el ) sau ca " sa nu ii zici bun-venit sau sa il primesti in casa " , dar pe de alta parte zice sa iti iubesti vrajmasii ... deci atitudinea noastra fata de acestia trebuie sa fie o iubire plina de bucurie dar e la distanta , fara sa avem in comun faptele lor cele rele , nici macar gandurile care le gandesc ei ... deci : sa nu ai nimic in comun cu ei , adica sa nu stai cu ei de placere niciodata , dar nici sa nu ii respingi daca vrea sa intre in casa ta ...
apoi vine capitolul care se cheama FRICA ... crestinul nu trebuie sa aiba frica de absolut NIMIC de pe lumea asta sau aialalta ... singurul lucru de care se teme crestinul este de a nu cadea din harul lui Dumnezeu : " sa stam bine , sa stam cu frica , sa luam aminte ! " ...
frica de absolut orice naste intristare , iar intristarea este pacat ... caci daca iti este frica de ceva , cand va veni incercarea te vei intrista ; iar intristarea mareste raul in loc sa il atenueze : din tantar face elefant nu numai armasar ... cand pomenim relele care le-am suferit , atunci amplificam acele rele , si cu cat mai mult le pomenim cu atat mai mult le marim ; astfel , dintr-un cuvintel care ni l-a zis cineva de exemplu , se poate naste prin pomenirea de rau o cearta de mari proportii sau un dezastru in viata noastra ... atat de periculoasa este pomenirea relelor ... de aceea nu trebuie sa ne fie frica de nici o pierdere din viata noastra : sa nu ne fie frica si sa nu ne intristam nici daca nu o sa mai fim spovediti sau impartasiti , nici daca ne pierdem serviciul sau facultatea pentru orice nedreptati de la altii , nici daca suntem amenintati cu moartea , nici daca suntem batuti sau torturati , nici daca societatea ne respinge sau ne batjocoreste permanent , nici daca suntem inconjurati numai de dusmani , nici daca se abat asupra noastra multe boli sau saracie si nu avem ce manca sau nu avem caldura iarna , nici daca pierdem persoanele iubite de noi , nici daca am fi dati afara de la biserica pe nedrept , nici daca vedem in Biserica orice fel de rautati sau pacate sau erezii ... sa nu ne temem de nimic ...
cine nu se teme de nimic acela are pe Hristos in el si se bucura de libertatea duhului sau ...

Vezi profilul utilizatorului

22 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Dum Oct 05, 2008 11:43 am

Tudorel666


eliberat
Emanuel a scris: cine nu se teme de nimic acela are pe Hristos in el si se bucura de libertatea duhului sau ...

Daca nu se teme de nimic, nu se teme nici de Dumnezeu?

Vezi profilul utilizatorului http://lazarmariantudorel.blogsite.ro

23 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Dum Oct 05, 2008 4:23 pm

nu se teme nici de Dumnezeu , frate ... de ce s-ar teme cineva de Dumnezeu ? caci Dumnezeu este Acela Care ne iubeste cel mai mult dintre toti , caci El este insasi iubirea ... daca Dumnezeu este bun totdeauna , inseamna ca El vrea numai binele tuturor oamenilor , chiar si pacatosilor celor mai mari , deci ce motiv ar avea cineva sa se teama de Dumnezeu ?
Dumnezeu este bun si nu exista nici un motiv pentru nimeni sa se teama de El ...
deci daca este gresit sa spui ca ar trebui sa te temi de mama ta care iti vrea binele pe pamant , apoi sa spui ca de Dumnezeu ar tebui sa te temi este o absurditate totala ...
singurul lucru de care trebuie sa se teama cineva este numai sa cada din iubirea lui Dumnezeu caci in afara iubirii lui este numai intuneric ... caci in afara IUBIRII prin excelenta , care este Dumnezeu , ce poate sa fie altceva decat ura si intunericul ? si deci a cadea din Dumnezeu care este Iubire , nu poti sa cazi tot in iubire si bine , ci cazi automat in rau si suferinta ... deci odata ce Dumnezeu este fericirea tuturor oamenilor , atunci singurul lucru infricosator care exista este numai a cadea din iubirea lui Dumnezeu , sau din harul lui ...
iar aici trebuie sa facem deosebirea intre doua lucruri : crestinului nu trebuie sa ii fie frica nici chiar de pacat , nu , trebuie sa ii fie frica numai sa cada din iubirea lui Dumnezeu ; iar cine iubeste pe Dumnezeu implineste poruncile Lui , care nu sunt grele deloc ...
si aici as vrea sa spun un lucru intru-totul adevarat : NU EXISTA NIMIC MAI USOR DE FACUT PE PAMANTUL ASTA DECAT PORUNCILE LUI DUMNEZEU ...
mare , foarte mare adevar este asta ... si extrem de important ...
daca ti se pare greu sa implinesti poruncile lui Dumnezeu asta este dovada incontestabila ca de fapt ai numai impresia ca vrei sa implinesti poruncile lui , dar in realitate incerci de fapt sa calci poruncile Lui si de aia intampini geutati ... caci greutatile nu exista in harul Lui absolut niciodata , caci harul dumnezeiesc nu are niciodata neputinte sau greutati ... harul Lui implineste poruncile dumnezeiesti extrem de usor ; iar greutatile nu exista decat in afara harului dumnezeiesc , caci numai in afara harului Lui Dumnezeu , Care este Iubire si Libertate absoluta , deci numai in afara harului Atoatetiitorului exista greutati ...
deci daca in absolut toate celelalte lucruri pamantesti putem uneori sa intampinam greutati sau alteori sa ne fie usor a le face , totusi in implinirea poruncilor dumnezeiesti nu exista absolut niciodata greutati a le implini ... poruncile Lui Dumnezeu sunt cel mai usor lucru de facut pe pamant , si sunt absolut usoare , incat este de ajuns numai sa te gandesti sa le faci si gata , totul merge de la sine ... este ca si respiratia ; este ca si cum ai pluti in spatiul duhovnicesc si totul merge de la sine , poruncile parca se implinesc singure , iar tu te bucuri si te minunezi mereu de iubirea Lui Dumnezeu Care face totul pentru tine ...
cu harul Lui Dumnezeu poti sa suporti si torturile cu bucurie , si fara sa te straduiesti sa faci aceasta ... totul este extrem de usor cu harul Lui Dumnezeu ... Hristos , pe Cruce fiind , avea putere sa si zambeasca celor care il batjocoreau si Il torturau , si avea inima plina de dragoste fata de ei fara nici o greutate ... caci , ce credeti ? El se gandea la crucea si batjocurile pe care le suferea in acele momente , oare ? nu ! ... El se uita cu mila si cu dragoste la cei din jurul Lui si nu lua seama la suferinte ; ci se ruga pentru cei ce ii faceau rau si le dorea binele din toata inima ... si ii era mila de ei de parca ei ar fi fost rastigniti in locul Lui si nu El ... plangea pentru ei de mila lor , ca erau cu mintile tulburate de intuneric ...
asta este harul Lui Dumnezeu ...

Vezi profilul utilizatorului

24 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Dum Oct 05, 2008 5:09 pm

Heruer


inger
Cred ca acest topic, nu e nici pe departe un topic si nu are ce cauta pe forum.
Este un exercitiu de copy-paste al lui Emanuel, lipsit complet de decenta minima care obliga la precizarea sursei (aduce a Parintele Cleopa, dar n-am avut rabdarea sa-mi pierd timpul cititnd km de postare, fara cap, fara coada si fara sens.
Pe un blog treaca mearga, dar pe forum ... ???
Unde ajungem daca fiecare isi pune in plan sa posteze cartea lui preferata ... ?
Libertatea de exprimare e una si abuzul de permisivitate si rabdare a forumustilor este alta.

Cel mai elocvent exemplu este inceputul topicului :
"pai in timpul zilei trebuie spusa rugaciunea lui Iisus ..."

Vezi profilul utilizatorului

25 Re: DESPRE LUPTA DUHOVNICEASCA SI RUGACIUNEA LUI IISUS la data de Dum Oct 05, 2008 6:05 pm

Anticristul


eliberat
NU EXISTA NIMIC MAI USOR DE FACUT PE PAMANTUL ASTA DECAT PORUNCILE LUI DUMNEZEU ...
..............................................................................................
Emanuele......................Sabatul face parte din poruncile lui Dumnezeu?
Dar circumcizia?.....Sa ti mai dau exemple?Sau te conformezi?

Vezi profilul utilizatorului

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 15]

Mergi la pagina : 1, 2, 3 ... 8 ... 15  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum